În calitate de dansatoare la Shen Yun Performing Arts, m-am gândit că ar fi bine pentru mine să explorez mai profund estetica în cultura tradițională chineză. Acum simt că apreciez mai bine adevărata frumusețe.

În timpurile antice, creațiile artistice gravitau în mare parte în jurul unor teme cum ar fi Cerul și Pământul, ființele divine și natura. În acele vremuri, poezia, dansul și muzica erau adesea o formă de glorificare a divinităţii, exprimând smerenie și venerație sau o ofrandă de rugăciuni.

 

Peșterile Dunhuang

Chiar dacă nu mai vedem acele dansuri și nu mai auzim acele cântece, putem încă să intuim prin scrierile anticilor, care s-au păstrat de mii de ani, respectul profund pe care l-au avut aceştia pentru natură și pentru divinitate. Există de asemenea opere de artă pe care le-am moştenit integral.

Multe picturi și gravuri ale Buddha, ale zânelor cerești și ale altor fiinţe divine pot fi încă găsite în interiorul peșterilor izolate. Cele mai bine cunoscute sunt Grotele celor O Mie de Buddha din nord-vestul Chinei din apropiere de Dunhuang, și Giganticul Buddha din Leshan din Provincia Sichuan. Aceste obiective turistice maiestuoase din timpuri demult apuse sunt tot atât de minunate şi în zilele noastre.

Vorbind din punct de vedere filozofic

Atât în gândirea taoistă cât și în cea confucianistă simplitatea este frumoasă și supremă.

Zhuangzi la vremea bătrâneții

„Vacuitatea, liniștea, seninătatea, lipsa gustului, pacea, liniștea și non-acțiunea sunt rădăcina tuturor lucrurilor, a scris Maestrul Zhuang în Calea către Cer, aprox. 300 î.e.n. „Prin liniștea lor, oamenii devin înţelepţi.”

Conform lui Confucius, persoana trebuie să înceapă cu o bună bază morală și cu frumusețe interioară, înainte de a căuta în afară frumusețe şi alte podoabe. Cred că a căuta simplitatea este de fapt căutarea autenticității, deoarece simplitatea naturală este cea mai originală stare a existenței – cea mai autentică manifestare a lucrurilor.

Odată, Confucius l-a rugat pe un musafir să explice înțelegerea sa asupra „adevărului”. Musafirul a răspuns: „Adevărul propriu al unui om este pura sinceritate în cel mai înalt grad, fără de care o persoană nu poate să miște alte persoane ...  Acest adevăr lăuntric exercită un efect spiritual și în exterior, și din acest motiv îl considerăm ca fiind atât de valoros.”

Avem acum atât de multe lucruri care ne pot stârni dorințele și fanteziile. Este atât de ușor ca natura noastră înnăscută pură și simplă să fie îngropată și să piardă legătura cu adevăratul nostru sine. Dar dacă arta este pentru artist o fereastră prin care exprimă o lume interioară care are impact asupra audienței, atunci nu ar fi adevărat faptul că, numai  atunci când artistul își poate eleva propriul tărâm al gândirii, poate produce opere care îi vor inspira și pe alții să facă același lucru?

A fi în armonie

Am descoperit că sunt fascinante şi viziunile tradiționale despre armonie. Accentul pe care anticii l-au pus pe armonie cuprinde doctrina căii de mijloc, înțelegerea de aur – a fi moderat și a evita extremele.

În cartea Doctrina Căii de mijloc, Zisi, nepotul lui Confucius a scris: „Echilibrul este marea rădăcină din care cresc toate actele omului în lume, iar această armonie este calea universală pe care toată lumea ar trebui să o urmeze.”

Armonia cuprinde accesibilitatea – face ceva atrăgător pentru oamenii de la fiecare nivel al societății; din orice naționalitate și chiar din orice cultură.

Confucius

În Discursurile Statelor, o colecție a discursurilor importante de acum două milenii și jumătate, există o secțiune numită „Wu Ju expune frumusețea”, care oferă o definiție neîmpodobită dar exactă a armoniei și a frumuseții:

“Dacă, indiferent cum privești ceva, indiferent dacă este de sus sau de jos, din interior sau din afară, în detaliu sau în mare, de aproape sau de departe, relațiile dintre toate elementele sunt armonizate și lipsite de dezacord, aceasta este frumusețea.”

Nu este ușor să creezi ceva de acest calibru. Cum să faci asta poate părea simplu – cu cuvintele Marelui Împărat Tang Taizong din secolul al șaptelea - „A fi în armonie înseamnă a fi corect și drept.” Astfel, pentru ca un artist să obțină o stare de armonie, el trebuie să fie virtuos, corect și să aibă o perspectivă foarte largă asupra vieții. Acest lucru poate lua o viață de studiu dedicat, de introspecție și de conștientizare pentru a se perfecționa.