Pe fereastră vedeam,

Fulgi de zăpadă purtați de vânt.

Avem o problemă.

Am simţit o senzaţie ciudată, când m-am trezit din călătoria de patru ore cu autocarul şi mi-am dat seama că alunecam pe un deal. Doar că ... alunecam înapoi. M-am uitat pe fereastră și am văzut un strat subțire de gheață și zăpadă acoperind drumul.

Șoferul autocarului a încercat încă de câteva ori să urce dealul, dar de fiecare dată am alunecat încet înapoi. Apoi, managerul orchestrei noastre ne-a recomandat tuturor să stăm în spatele autocarului, iar şoferul să încerce din nou. Dar, după încă două încercări, eram încă în același loc – la baza dealului.

După ce s-a sfătuit cu șoferul autocarului, inevitabilul s-a întâmplat. „Bine, toată lumea, coborâm din autocar”, a anunțat managerul nostru de orchestră, adăugând: „Fiţi atenţi la  drumul alunecos!”

Și uite așa, am ieșit din autocarul cald și confortabil și ne-am croit drum prin iarna rece. Pe partea stângă a drumului se afla un deal. Iar pe deal era o casă.

Am mers cu grijă peste drum și am stat pe marginea drumului. Cu autocarul golit, am sperat că, de data aceasta, problema va fi rezolvată. Dar panta și gheața erau încă prea mult pentru autocar.

În timp ce așteptam, mașinile treceau pe partea cealaltă a drumului. Văzând situația noastră, unii ne-au urat mult noroc, unii erau îngrijorați, alții înjurau. Dar ne-am păstrat atitudinea calmă și ne-am rugat ca autocarul nostru să depășească acest obstacol.

Apoi, o doamnă care locuia în casa de lângă drum, ne-a invitat să ne apropiem de casa ei, astfel încât să nu fim chiar pe drum. I-am mulțumit și am mers pe aleea ei.

În timp ce priveam autocarul care se lupta cu dealul, s-a decis curând ca băieții să împingă autobuzul. Și așa s-au dus. Am putea spune că au încercat foarte mult, dar ... nu a mers.

Între timp, noi fetele, am stat pe deal, cu părul și hainele acoperite de un strat subțire de zăpadă.

Văzând că stăteam în frig de ceva vreme, doamna ne-a invitat cu drag să așteptăm în casa ei. Nevrând să deranjăm prea mult, i-am mulțumit și am refuzat politicos. I-am dat apoi  un calendar mic Shen Yun, i-am spus despre Shen Yun și că suntem membri ai orchestrei. Ne-a lăudat pentru frumuseţea calendarului și ne-a mulțumit.

În cele din urmă, s-a decis ca autocarul să ia o altă rută și am fost chemați înapoi în autocar. Ne-am luat rămas bun și i-am mulțumit doamnei pentru amabilitate. Ea ne-a spus cu căldură: „Dumnezeu să vă binecuvânteze” și ne-a urat noroc în călătoriile noastre. Din autocar, i-am făcut cu mâna bunei doamne.

Am plecat pe alt traseu și ne-am continuat călătoria. Acum, mai mult udă de zăpadă, m-am gândit la ceea ce tocmai s-a întâmplat și mi-am dat seama că întâlnirea plăcută cu această doamnă a fost ca o rază caldă de soare, străpungând frigul de iarnă.