În acest articol, vreau să vă introduc în frumusețea ascunsă a limbii chineze clasice.

Recent am citit lucrarea “Memorial despre Turnul Yueyang”, scrisă de omul de stat şi filosoful Gan Zhongyan (989-1052) în timpul dinastiei Song de Nord.

Prima oară când am auzit această lucrare citită cu voce tare, am crezut că este teatrală, exagerată şi ostentativă. Dar după ce am studiat textul, înțelegându-i sensul şi dezvoltând apreciere pentru vocabularul şi frazarea elegantă, acum consider că este o reflectare exactă a cât de puternică este de fapt această operă literară.

“Memorial despre Turnul Yueyang” a fost scris de Fan Zhongyan pentru un prieten, un guvernator care reconstruia turnul în cauză. De altfel, deşi acest articol descrie într-o manieră vie turnul şi împrejurimile sale, Fan nu a fost niciodată în preajma turnului când l-a scris. De fapt, acestuia i-a fost trimisă o pictură cu turnul, alături de cererea prietenului său. A scris totul pe baza imaginației lui.

Şi cred că acesta este cel mai puternic element al limbii chineze clasice - cum imaginația autorului şi ideile cititorului se contopesc. Chineza clasică sugerează lucrurile într-o manieră subtilă, având încredere în capacitatea cititorului de a interpreta cuvintele într-un mod flexibil, fără nevoia unor explicații abundente.

În zilele noastre, chineza clasică e privită de mulți chinezi ca fiind arhaică, prea complexă şi opacă. Aceştia se plâng că, pentru a înțelege chineza clasică, ai nevoie de un lexic larg şi o cunoaştere vastă a textelor antice şi a referințelor istorice.

But I think this is a good thing. For me, a language that assumes you have a certain level of knowledge benefits society. The modern trend of instant messaging, tweeting, texting, and hashtags, serves only to turn everyday writing into a lazy shorthand of g2g, lol, sup, #meaningless. For quickly communicating ideas, that’s totally fine. But I think there is nothing wrong with having a more complex way of expressing ourselves, showing finesse, and realizing our thoughts.

Dar cred că acesta este un lucru bun. Pentru mine, un limbaj care necesită un anumit nivel de cunoaştere pentru a fi înțeles aduce beneficii societății sale. Trendul modern de mesagerie instantă, postări şi hashtaguri serveşte numai la transformarea scrierii de zi cu zi într-o stenografie leneşă de g2g, lol, sup, #inutil. Pentru o comunicare rapidă a ideilor, asta este în regulă. Dar cred că nu este nimic în neregulă în a avea un mod mai complex de a ne exprima, a arăta finețe şi a ne pune în valoare gândurile.

"Cuvinte rare, idei mărețe" - proverb chinez

 

Recunosc, chineza modernă este mult mai accesibilă, mai uşor de analizat, şi mai simplu de scris. Dar drumul uşor nu este neapărat şi cel mai bun.

Gândeşte-te la romanul tău favorit, cel pe care îl adorai în copilărie, cel în care toate personajele par să prindă viață, cel care ți s-a întipărit adânc în imaginație…

…și apoi a devenit un film, actori în roluri principale care arătau complet diferit de ceea ce tu îți imaginaseși, în scene complet diferite de cele pe care le-ai visat, într-o lume de nerecunoscut față de ceea ce ai proiectat. Filmul este uşor, nu necesită sa fie citit, nu solicită raționament, doar aşează-te, relaxează-te, şi bucură-te de el.

Dar...cu un film, nu mai este loc de o perspectivă diferită. Să iți imaginezi diferit. Să visezi diferit.

Puterea limbii chineze clasice nu constă numai în ceea ce este scris, ci şi în ceea ce nu este scris, ceea ce nu este explicat cu exactitate. Puterea limbii chineze clasice constă în aceea la ce te face pe tine să te gândești.