Dansul clasic chinezesc versus gimnastică

După ce membrii publicului îi văd pe dansatorii Shen Yun zburând deasupra scenei, ei spun adesea lucruri precum: “Mi-au plăcut acrobațiile.” sau “Flexibilitatea lor mi-a amintit de gimnastică.” În realitate, aceste mişcări nu provin nici din gimnastică, nici din acrobație. De fapt provin din dansul clasic chinezesc, şi au o istorie străveche.

Pe măsură ce dansul clasic chinezesc s-a dezvoltat de-a lungul a mii de ani, tehnicile de întoarcere şi rostogolire au devenit o componentă majoră a acestei forme de dans. Multe dintre aceste mişcări tehnice au evoluat din opera chinezească şi din artele marțiale chinezeşti. În dansul clasic chinezesc ele sunt numite tan zi gong, adică, “abilități demonstrate pe covoare sau saltele”.

Competiție internațională

Gimnastica timpurie nu a avut de fapt asemenea salturi si răsuciri îndrăznețe. Prima competiție modernă de gimnastică s-a desfăşurat în 1896 cu simple sărituri cu prăjina, calul cu manşete, inele şi sărituri la ştachetă. Prima competiție pentru femei a fost în 1928, şi a inclus exerciții de gimnastică, urcatul pe funie, şi spaliere. Și pentru mulți ani, gimnastica ritmică, balansul pe bârnă şi spalierele au constat în principal din mişcări aerobice şi de balet.

La finalul anilor 1970, odată cu politica de “deschidere” a Chinei, concurenții chinezi şi-au prezentat salturile de nivel înalt la competițiile internaționale, făcându-le astfel cunoscute lumii. Ulterior, multe dintre aceste mişcări tehnice au fost încorporate în gimnastică, în special în coregrafiile la sol, şi popularizate. În timp, o parte din aceste mişcări au fost de asemenea adoptate şi de alte tipuri de arte ale spectacolului, cum ar fi grupurile de majorete, acrobația şi chiar de către baletul modern.

Formă și spirit

Astăzi, dansul clasic chinezesc rămâne nu numai unul dintre cele mai antice, ci şi unul dintre cele mai cuprinzătoare sisteme de dans din lume. Abundența mişcărilor sale tehnice serveşte la îmbogățirea terminologiei şi expresivității dansului.

Aceste mişcări tehnice avansate - incluzând rostogolirile, salturile, întoarcerile, piruetele şi pozițiile controlate dramatic - sunt încorporate în coregrafii, pentru expresivitate şi energie. Acestea sunt diferite de cele din gimnastică, unde mişcările tehnice sunt esența competițiilor, şi unde obiectivul atletului este acela de a îndeplini cerințele de punctare, evitând punctele de penalizare.

Şi în dansul clasic chinezesc există cerințe stricte pentru formă si precizie, dar a avea doar formă este departe de a fi suficient. Dansul clasic chinezesc nu este complet fără ţinuta, temperamentul şi expresia emoțională (yun) care pătrund fiecare mişcare. Aceasta este ceea ce conduce corpul în mişcare. Şi chiar şi orice figură în aer, voltă şi salt trebuie interpretate cu scop şi sens, şi să vină din sufletul dansului.

Mai jos este o listă parțială de mişcări tehnice care își au originea în dansul clasic chinezesc, dar pe care acum le puteți observa şi în gimnastică:

1. Salt înainte prin rostogolire în aer (前空翻)

2. Salt înapoi prin rostogolire în aer (後提)

3. Răsucire înapoi (轉體 360)

4. Roata (踺子)

5. Flip-Flop (踺子)

6. Flip (前挺)

7. Întinderea pasului în aer (拉拉提)

8. Podul (前橋)

9. Săritură în sfoară (雙飛燕)

10. Săritura inel, sau pasăre de foc (紫金冠跳)

11. Fluture (旋子)

12. Săritură în sfoară cu rotație totală (變身雙飛燕)

13. Întoarcere cu piciorul susținut (搬腿轉)

14. Iluzie (吊腰)

15. Întoarcere înapoi în poziția culcat (背轉)

...și multe altele…

Așadar, atunci când vedeţi aceste mişcări tehnice uimitoare interpretate pe scena Shen Yun, amintiți-vă că acestea nu privin din gimnastică sau acrobație, ci din dansul clasic chinezesc. Poate într-o zi când veţi urmări o competiție de gimnastică veţi spune: „Hei, îmi plac aceste mişcări ale dansului clasic chinezesc!”