Maestrul Taoist Zhang Guolao: nemuritorul excentric care-și călărea măgarul invers
Sub vârfurile acoperite de ceață, un bătrân se plimbă pe o potecă îngustă călare pe un măgar - dar stă cu spatele, privind spre coada acestuia. Sătenii îl privesc uimiți pe măsură ce trece pe lângă ei, cu hainele sale zdrențuite și râsul său blând și lipsit de griji. Acesta este Maestrul Zhang Guolao, unul dintre Cei Opt Nemuritori ai Taoismului — figuri legendare despre care se spune că au atins iluminarea prin căile lor unice.
Dintre toți cei Opt Nemuritori, Maestrul Zhang a devenit unul dintre cei mai des reprezentați în arta și literatura chineză. Prin aceste reprezentări și nenumăratele relatări, el apare ca un arhetip al nemuritorului taoist: înțelept, excentric și neconstrâns de viața obișnuită.
Un înțelept greu de găsit
În timpul dinastiei Tang, în jurul secolului al VII-lea sau poate al VIII-lea, vestea despre un ascet taoist înțelept și vesel s-a răspândit dincolo de văile pe care le străbătea. Când veștile despre faptele sale bune și despre puterile sale miraculoase au ajuns în capitală, mai mulți împărați din dinastia Tang i-au cerut sfatul. Cu toate acestea, Maestrul Zhang a refuzat fiecare invitație imperială, preferând singurătatea din munți.
Nici măcar formidabila împărăteasă Wu Zetian nu a putut să-l supună. Presat să se înfățișeze în fața ei, bătrânul nemuritor se presupune că s-ar prăbușit pe drum și ar fi „murit”. Trupul său s-a descompus în câteva ore - până când, nu mult timp după aceea, călătorii l-au zărit viu și nevătămat înapoi în munți. Pentru Maestrul Zhang, moartea era doar o altă iluzie de care se putea desprinde după bunul său plac.
Câțiva ani mai târziu, împăratul Tang Xuanzong l-a implorat să-i facă o vizită la palat. De data aceasta, Maestrul Zhang a acceptat și s-a îndreptat spre palat călare pe măgarul său magic, un animal despre care se spune că parcurgea o mie de km într-o singură zi. Când nemuritorul a ajuns în capitală, a transformat prin magie măgarul într-o foaie de hârtie, a împăturit-o și a pus-o deoparte.
La palat, împăratul l-a găsit pe oaspetele său atât amuzant, cât și enigmatic. Când a fost invitat să bea, Maestrul Zhang l-a avertizat că el nu suportă prea mult vin, dar că are un „discipol” care poate bea mult mai mult. A bătut din palme, iar din grinzile palatului a sărit un tânăr. „Discipolul” a băut pahar după pahar până când, spre uimirea tuturor, s-a transformat brusc într-un pahar de aur plin până la refuz cu vin. Maestrul Zhang a râs: „Discipolul meu a devenit ceea ce a băut.”
După ce a distrat curtea regală, bătrânul nemuritor a scos din traistă un măgăruș de hârtie și cu o suflare ușoară, măgărușul a prins viață. Maestrul Zhang a distras apoi atenția împăratului și a curtenilor săi, și-a luat rămas bun de la palat și a zburat pe măgărușul său în nori, râsul său pierzându-se în vânt.
De ce cu spatele?
În picturi și sculpturi, Maestrul Zhang este ușor de recunoscut – un bătrân jovial călărind invers pe spatele măgarului său. Imaginea este jucăușă, dar are o semnificație profundă.
Călărind cu spatele înainte, Maestrul Zhang se îndepărtează de zgomotul ambiției și de goana după câștig personal. El se mișcă împotriva curentului lumii materiale, amintindu-ne că drumul către adevărata libertate nu stă în urmărirea lucrurilor lumești, ci în renunțare și în resemnare – în întoarcerea la simplitate, liniște și la puritatea inițială a ființei.
Această poveste clasică este repovestită în dansul Shen Yun din stagiunea 2026, intitulat „Legenda Maestrului Zhang Guolao”.
