Împăratul Kangxi (1654-1722; a domnit între anii 1661-1722) al dinastiei Qing (1636-1912) este considerat unul dintre cei mai mari ai Chinei. Împăratul cu cea mai lungă domnie din istoria Chinei a fost un muncitor neobosit, un inventator și un scriitor care a ținut profund la poporul său. China a înflorit sub domnia sa, iar imperiul s-a bucurat de o perioadă prosperă și liniștită.

El a avut totodată 56 de copii, grație împărăteselor și consoartelor sale.

Kangxi a luat foarte în serios educația și s-a asigurat că numeroșii săi copii și nepoți erau crescuți corespunzător.

Copiii săi au crescut sub o disciplină strictă și au fost școlarizați într-o sală de clasă numită "Camera fără Recreație".

În zilele lungi de vară, lecțiile copiilor începeau la ora 5 dimineața. Mai întâi, profesorii veneau și le verificau temele. Copiii își continuau apoi lecțiile până la ora 7 dimineața. Atunci sosea împăratul, care era treaz și lucra deja de câteva ore.

El alegea la întâmplare un pasaj dintr-o carte pe care copiii trebuiau să-l recite din memorie. Și îi provoca să îl recite la perfecție. "Când eram tânăr", spunea Kangxi, "citeam o carte cu voce tare de 120 de ori și o recitam de 120 de ori după aceea. Abia după ce memoram fiecare paragraf, treceam la următorul paragraf. Am învățat lecțiile paragraf cu paragraf".

La ora 9 dimineața, Kangxi pleca să se ocupe de treburile statului, iar copiii exersau caligrafia până la prânz. După prânz, erau învățați să călărească și să tragă cu arcul în curte.

Chiar și în zilele aglomerate, Kangxi se alătura la ora 17:00 și își privea copiii cum trăgeau săgețile, unul câte unul. El trăgea de asemenea la țintă, împreună cu ei (era un arcaș desăvârșit).

Pe de altă parte, în afara sălii de clasă, Kangxi își învăța deseori copiii prin exemplu. Îi lua cu el în expediții de vânătoare, în runde de inspecție și chiar pe câmpurile de luptă. El credea că experiența practică era la fel de importantă ca și teoria din clasă.

Kangxi a crezut cu tărie în educație, nu numai pentru copiii săi, ci pentru întregul imperiu. A comandat publicarea unui dicționar și a unei enciclopedii; el însuși a fost într-un continuu proces de învățare pe parcursul vieții sale, având chiar dascăli personali aduși din occident.

Deși copiii săi nu au fost întotdeauna bucuroși de disciplina educațională strictă, aceștia au crescut foarte talentați și de succes. Au devenit împărați, politicieni, savanți, oameni de știință și artiști la apogeul ultimei dinastii imperiale a Chinei.