Occidentul este familiarizat cu baletul și spectacole precum Spărgătorul de Nuci și Lacul Lebedelor. Dar mai există o altă formă de dans clasic, cu o lungă istorie, care doar de curând și-a făcut loc pe scena mondială. Se numește dansul clasic chinezesc.

Dansul clasic chinezesc este incredibil de exigent, rafinat și în același timp o formă expresivă de dans. Alături de balet, este, de asemenea, unul dintre cele mai cuprinzătoare sisteme de dans cunoscute omenirii.

Până acum câțiva ani, foarte puțini oameni din afara Chinei auziseră de dansul clasic chinezesc. Motivul principal este că, atunci când companiile chineze au concertat în străinătate, au amestecat adesea dansul chinezesc cu baletul, dansul contemporan, dansul modern și jazz-ul. Și astfel, auditoriul a părăsit teatrul, nefiind foarte sigur la ce asistase.

Cu toate acestea, în 2006, Shen Yun Performing Arts a luat ființă în New York. Misiunea asumată la fondarea sa a fost de a reînvia cultura tradițională autentică, aceasta incluzând și prezentarea dansului clasic chinezesc în forma sa cea mai pură. Zece ani mai târziu, dansul clasic chinezesc era deja bine cunoscut publicului și are o influenţă majoră asupra altor forme de artă.

Atunci, care este diferența între balet și dansul clasic chinezesc? Ambele pot fi incredibil de frumoase. Ambele sunt foarte atletice și necesită ani de muncă grea și disciplinată. Și totuși, senzația pe care o ai privind aceste două forme de dans este în mod semnificativ distinctă. Pentru a experimenta cu adevărat aceasta, trebuie să urmăriți un spectacol de dans clasic chinezesc.

Dar ca introducere iată aici câteva diferențe de bază.

Costumul Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea) în baletul francez “Noaptea” din secolul al XVII-lea

Prima diferență: Istoria

Baletul are o istorie de câteva sute de ani.  Istoria sa poate fi identificată înapoi în trecut până la Renașterea italiană din secolul al XV-lea. Această formă de artă a fost sistematizată de regele francez Ludovic al XIV-lea aproximativ o sută de ani mai târziu.

Dansul clasic chinezesc este înrădăcinat în cele cinci milenii de civilizație chineză. Originile sale merg înapoi în timp, până la dansurile din anticele palate imperiale și tradițiile folclorice care au fost transmise de-a lungul generațiilor. Câteva elemente au fost păstrate până azi prin artele marțiale, dar veți afla mai mult despre aceasta în scurt timp.

A doua diferență : Antrenamentul

 

Spiritul conduce forma, deci forma este impregnată de spirit. Ținuta, sau yun, scoate în evidenţă conştiinţa, respirația, intenția, aura personală și profunda expresie emoțională. În imagine, dansatorul principal Shen Yun – Golden Li.

Atât baletul cât și dansul clasic chinezesc au sisteme foarte sistematice de antrenament, dar abordarea lor este diferită. Numeroasele metode de antrenament ale baletului încep cu jocul de picioare și întinderea picioarelor și a mușchilor de bază. Antrenamentul avansează cu încălzirea mâinilor, apoi cu mersul pe poante (pantofii speciali pentru balet – n.t.), dansul în parteneriat, iar la final cu tehnicile de nivel înalt ale baletului.

Antrenamentul dansului clasic chinezesc include trei mari componente: abilitatea tehnică, forma și atitudinea. Tehnicile de nivel înalt ale dansului clasic chinezesc sunt de asemenea incredibil de exigente și includ multe mișcări care nu sunt prezente în balet (veți afla mai multe despre asta câteva rânduri mai jos)

„Forma“ este un sistem alcătuit din numeroase mișcări și posturi chinezești distincte. Dar poate cea mai importantă parte a antrenamentului este „atitudinea“ sau în chineză – yun (același yun din Shen Yun). Yun este trăirea interioară a artistului, din spatele unei mișcări pe care acesta o face. Este profund conectată cu respirația dansatorului și cu starea sa mentală, și reflectă în mod unic personalitatea interpretului.

A treia diferență : Aspectul fizic

La un nivel profesional, atât balerinii, cât și dansatorii de dans clasic chinezesc sunt incredibil de în formă, supli, și aparent, au o flexibilitate și control al muschilor, supraomeneşti. Dar cele două stiluri de antrenamente duc de asemenea la diferențe legate și de fizicul dansatorilor.

Baletul și dansul clasic chinezesc folosesc pur și simplu mușchii diferit. Baletul construieşte pe anatomia umană existentă, dezvoltând mușchii într-o nouă modalitate specifică necesităților baletului.

Dansul clasic chinezesc, cu toate acestea, folosește aceiași mușchi pe care îi folosim zilnic și nu cere ca ei să fie în mod specific dezvoltați. Mușchii pe care un dansator îi folosește când merge, aleargă sau joacă baschet, sunt aceiași mușchi folosiți în dansul clasic chinezesc. 

Deci, dacă vedeți un dansator de dans clasic chinezesc mergând pe stradă, s-ar putea doar să observați o persoană în formă, cu o postură admirabilă și cu un mers ușor și grațios.

A patra diferență: Tehnicile

Baletul modern a încorporat tehnici din diferite forme de artă, inclusiv din dansul clasic chinezesc. Dar când comparăm baletul tradițional cu dansul clasic chinezesc, deseori membrii auditoriului remarcă gama și gradul de dificultate ale tehnicilor dansului clasic chinezesc.

De exemplu, învârtirile sunt efectuate diferit. În balet, sunt efectuate vertical, cu corpul pe o axă perfect perpendiculară. În dansul clasic chinezesc, aceste tehnici sunt efectuate cu partea superioară a corpului înclinându-se înainte, înclinându-se în sus sau răsucindu-se înapoi, și ca rezultat, învârtirile se pot face în planuri multiple. Dansatorii de dans clasic chinezesc chiar se pot învârti cu un picior ținut sus deasupra capului.

Un alt exemplu sunt răsturnările în aer (fanteng) din dansul clasic chinezesc, care nu există în balet. În spectacolele Shen Yun, acestea de obicei taie răsuflarea publicului.  

Uneori, oamenii numesc în mod greșit mișcările ,,acrobație‘‘ sau ,,gimnastică‘‘, dar adevărul este că de fapt este chiar invers. Aceste rotiri dificile, de fapt își trag originea din dansul clasic chinezesc și au o istorie de mii de ani.

Acum câteva decenii, gimnaștii chinezi au început să împrumute aceste mișcari din dansul clasic chinezesc și le-au introdus la Jocurile Olimpice. Acesta este modul în care majoritatea oamenilor din occident a aflat despre ele, și de fapt motivul pentru care nu este așa de cunoscut de unde provin ele. 

A cincea diferență : Conexiunea cu artele marțiale

Dansul clasic chinezesc are o relație specială cu artele marțiale, ceea ce nu există în balet. Se poate spune despre dansul clasic chinezesc și artele marțiale chinezești că sunt precum frații cu talente similare, dar care aleg căi diferite.

În China antică, în timpul marilor festivități care aveau loc la palatul imperial, generalii își arătau măiestria în fața împăratului. Aceleași mișcări ale artelor marțiale pe care le foloseau pe câmpul de luptă au devenit o formă de artă, dans.

De exemplu, mișcarea de evitare a unei sulițe, a devenit o parte a dansului ca o răsturnare pe spate; pararea unui atac simultan din toate părțile a devenit în dans un ‚,sao tang“ sau ,,învârtirea (cu numele) măturând încăperea“.

Nu este ca și când o artă s-a transformat în cealaltă, ci mai degrabă, aceeași tehnică folosită pentru a lupta este artă marțială, iar folosită în scop civil devine dans. Limba chineză scrisă chiar oferă un indiciu despre aceasta – cuvantul ‚,wu“ din ,,wu shu“(artă marțială) și ,,wu‘‘ din ,,wu dao“ (dans) sunt scrise diferit, dar se pronunță exact la fel.

A șasea diferență : Influența culturală

Baletul din Occident și dansul clasic chinezesc din Orient iau naștere în diferite moșteniri culturale. Diferența este imperceptibilă, dar poate un exemplu ne va ajuta să ilustrăm aceasta. 

În cultura occidentală, când abordezi o persoană cu care vrei să vorbești, în general ai merge până la acea persoană într-o linie dreaptă. În cultura tradițională orientală, ai aborda acea persoană precum într-un sens giratoriu, printr-o traiectorie circulară.  

Diferența poate fi observată prin felul în care baletul pune accentul pe mișcări distincte, liniare, în timp ce dansul clasic chinezesc pune accentul pe mișcări care sunt circulare și continue, fără pauze. Baletul, de asemenea, are mișcări și posturi perfect circulare, dar în dansul clasic chinezesc, circularitatea este un atribut de bază ce impregnează toate mişcările.

De exemplu, ,,Figura cercul opt“ (ba zi yuan) este o mișcare asemănătoare cu o fundiță de panglică. Pentru a merge înainte, mișcarea începe înapoi, și pentru a merge în stânga, se merge în dreapta prima dată, împreună formând cifra 8. Această mișcare poate fi un mic gest al mâinii, sau o mare răsucire deschisă a întregului corp, adăugând straturi de complexitate, chiar minuţioasă, la mișcările dansului clasic chinezesc.

Yuan Chang (圓場) este termenul tehnic pentru acești grațiosi pași “plutitori”.

A șaptea diferență: Jocul de picioare al doamnelor

O ultimă diferență care este observabilă imediat, se referă la felul în care dansatoarele se mișcă pe scenă. În balet, mișcarea este adesea pe poante (pantofii speciali pentru balet – n.t.) cu un picior perfect întins până în vârfurile degetelor. Câteodată, o balerină se va mișca de asemenea cu pași mari, dramatici, care subliniază deschiderea.

În dansul clasic chinezesc, exceptând cazul în care efectuează vreo tehnică, doamnele se mișcă cu mini-pași rapizi în care mai întâi așează călcâiul pe sol, apoi rulează talpa, degetele atingând ultimele solul. Arată ca şi cum mai mult alunecă decât păşesc  pe scenă. Mișcările sunt atât de rapide și de line, încât fac dansatoarele să pară că ar pluti pe un nor.

Comori universale

O formă de dans este mai bine cunoscută, cealaltă este mai puțin cunoscută, și totuși mai străveche. În ciuda diferențelor dintre ele, atât baletul cât și dansul clasic chinezesc au capacitatea de a spune povești în mod direct și de a ne emoționa prin artă frumoasă.

Iată ceva mai multe informații pentru a începe astfel să cunoașteți dansul clasic chinezesc. Totuși, nimic nu se compară cu a-l descoperi în mod direct, în timp ce are loc pe scenă.