În această serie abordăm figuri istorice din trecutul Chinei care au paralele occidentale interesante.
Astăzi vom compara două personalități ce au fost inventatori, ingineri, filozofi, mari gânditori, artiști și oameni ai Renașterii – vorbim aici doar de doi oameni. Leonardo da Vinci este întruchiparea occidentală a omului renascentist. Am învățat despre el la școală, a avut un rol atât de important în dezvoltarea civilizației occidentale încât numele său îl regăsim chiar și la una dintre țestoasele Ninja.
Leonardo a încercat să creeze un fierăstrău pentru tăierea marmurei. Dar cine a inventat fierăstrăul propriu-zis? Avem motive să credem că fierăstrăul a fost inventat în China, în timpul perioadei Statelor Beligerante (475-221 î.e.n.).
Într-adevăr, cu 2.000 de ani înaintea lui Leonardo, la 6.500 de kilometri la est de Florența, găsim un alt om al Renașterii. Iar tăierea crengilor de copac cu o lamă zimțată nu a fost singura sa realizare.
Este vorba despre Lu Ban (507 î.e.n. - 440 î.e.n.), nimeni altul decât "Zeul tâmplăriei", cum fusese el numit cu afecțiune de toată lumea.
Leonardo da Vinci este, bineînțeles, faimos pentru capodoperele sale artistice, cum ar fi Salvator Mundi, Cina cea de Taină și Mona Lisa. Din câte știm, nu a mai rămas niciuna dintre lucrările originale ale lui Lu Ban. Însă a fost un artist de un talent excepțional. Odată a sculptat din lemn un phoenix ce părea atât de viu încât și-a luat pur și simplu zborul. Poate tocmai de aceea operele sale n-au fost de găsit.
Vorbind de arta de a zbura, Lu Ban este, de asemenea, creditat pentru inventarea unei păsări din lemn care putea să planeze timp de trei zile înainte de a ateriza. Poate că este vorba de aceeași creație datorită căreia i-a fost atribuită inventarea zmeului.
În afară de zmeu și fierăstrău, a inventat și perfecționat multe alte unelte de tâmplărie, precum burghiul, echerul, rindeaua și un instrument de marcat cu cerneală, multe dintre acestea fiind folosite și astăzi.
Există o expresie chinezească bine cunoscută, folosită adesea fie pentru a pune pe cineva la punct, fie în sens autoironic: "A-și flutura toporul la ușa lui Lu Ban," (班門弄斧, bān mén nòng fǔ). Adică, nu vă lăudați cu îndemânarea voastră precară în ale tâmplăriei în fața maestrului tâmplar.
Da Vinci și Lu Ban au trăit amândoi până la aceeași vârstă: 67 de ani. Ambii au fost ingineri, având domenii de interes similare. În timp ce Lu Ban a inventat zmeul, Leonardo a inventat mai multe mașini zburătoare, cum ar fi ornithopterul, șurubul aerian (deși a menționat zmeul drept sursă de inspirație) și, de asemenea, parașuta (în caz că, cine-știe, invențiile sus-menționate ar avea probleme.). În timp ce Leonardo a inventat o mașină blindată, o arbaletă gigantică și un tun cu trei țevi, Lu Ban a inventat o scară cu contragreutăți pentru escaladarea zidurilor fortăreței, cârligele de prindere și berbecul naval. Deasemenea, Leonardo a inventat cavalerul robotizat, iar Lu Ban un fel de bicicletă din lemn (de fapt nu o bicicletă, cel mai probabil o tricicletă, dar pentru adulți).
Cei doi au fost niște făptuitori. Și au făcut ceea ce aveau de înfăptuit.
"De mult timp mi-am dat seama că oamenii cu realizări, rareori stau deoparte, și lasă lucrurile să li se întâmple", a spus da Vinci. "Ei sunt cei care ies, și fac lucrurile să se întâmple."
"Cel mai bun moment pentru a planta un copac", a spus Lu Ban, "este acum cincizeci de ani. Al doilea cel mai bun moment este acum".
Înainte de a încheia seria noastră de personaje istorice celebre în paralel, mai avem o singură pereche. Reveniți peste o săptămână pentru a vedea care este aceasta.
