Fiind o companie cu sediul în America, Shen Yun a devenit un nou cămin pentru mulți artiști talentați din China, care au fost persecutați cândva pentru crezul lor. Astăzi, stăm de vorbă cu doi dintre acei artiști — coregraful Gu Yuan și interpreta de pipa Yu Liang — pentru a-i afla fiecăruia povestea.
În această zi, acum 23 de ani — 20 iulie, 1999 — milioane de practicanți pașnici ai practicii spirituale Falun Dafa au fost declarați inamici ai statului. De atunci, nenumărați practicanți au fost închiși, torturați și chiar omorâți pentru credința lor.
Falun Dafa, cunoscută și cu numele Falun Gong, este o practică de exerciții line de qigong, îndrumată de principiile adevărului, compasiunii și toleranței. În anii ’90, a devenit cea mai cunoscută formă de meditație și qigong din China. Mulți oameni s-au însănătoșit prin intermediul practicii și au beneficiat de pe urma învățămintelor, care puneau îmbunătățirea caracterului moral drept baza dezvoltării holistice.
Până în 1998, un sondaj al guvernului a descoperit că 100 de milioane de oameni din China practicau Falun Dafa, mergând în parcuri dimineața pentru a face exercițiile, sau practicând acasă. Din paranoia, liderul de la vârful Partidului Comunist de la acea vreme - Jiang Zemin - a început să privească această practică drept o amenințare la adresa controlului ideologic, așa că s-a decis să o elimine.
A fost alcătuită o forță de securitate extralegală, care a fost comparată cu Stasi — echivalentul Securității din fosta Germanie de Est — pentru a efectua persecuția. Peste tot prin țară, mii de oameni din toate păturile sociale au fost ridicați și închiși. Cărțile au fost confiscate și arse în grămezi cât un munte. Mass-media de stat a rulat fără oprire materiale de propagandă defăimătoare pentru a justifica valul de violențe.
Un coregraf renumit
Astăzi, Gu Yuan este unul dintre cei mai desăvârșiți coregrafi ai Shen Yun. În fiecare an, el este responsabil de unele dintre cele mai fascinante povestiri, care au devenit un subiect principal al spectacolului. Dar nu v-ați da seama, din conduita lui tăcută, ce chinuri a suportat acest om de o mare modestie.
„Mă bucurasem de cei mai buni trei ani din viața mea, înainte de persecuție”, își amintește el despre a doua jumătate a anilor ’90. „Începusem să practic Falun Dafa. Când am studiat prima dată învățăturile, am simțit un sentiment de luminare. Nu m-am mai simțit niciodată pierdut, în viața mea de zi cu zi.”
„Din punct de vedere profesional, ajunsesem deja la apogeul carierei mele artistice, drept unul dintre cei mai buni coregrafi din China. Eram versat în toate stilurile de dans”, spune Gu Yuan. „Eram deja în punctul în care nu-mi mai doream nimic. Aveam toate realizările pe care mi le-aș fi putut dori.”
Dar apoi a venit 20 iulie 1999.
„După aceea, totul a fost pierdut într-un moment”, spune el. „Mai marii din Ministerul Culturii au venit să vorbim. Mi-au spus că am de ales — fie renunț la credință, fie pierd totul. Nici măcar nu am ezitat.”
I-au confiscat imediat locul de muncă. Trupa de teatru. Salariul. Casa.
„Soția mea și cu mine, știam că ni s-au încheiat carierele în China. Știam că arta fusese întotdeauna folosită ca să deservească Partidul Comunist.”
Timp de mulți ani, Gu Yuan nu a putut să mai urmeze o carieră artistică și a recurs la alte afaceri pentru a-și câștiga existența. În același timp el fugea în mod constant de agenții speciali care încercau să-l aresteze.
În 2007, auzind că o companie de arte scenice pe nume Shen Yun s-a înființat în America, el a văzut o licărire de speranță că ar putea fi implicat în arte din nou — de data aceasta pentru o cauză mult mai nobilă. În 2012, Gu Yuan a emigrat în S.U.A. și s-a alăturat companiei Shen Yun.
Povestiri contemporane ale dificultăților și curajului practicanților Falun Dafa din China apar pe scena Shen Yun. Când Gu Yuan coregrafiază aceste mini-drame dansate, el se inspiră frecvent din propriile experiențe.
„În China, de multe ori mergeam să petiționăm către guvern. Am fost ținuți în centre de detenție, unde condițiile erau mai rele chiar decât cele din închisorile chinezești obișnuite”, spune el. „Aceste lucruri pe care le vedeți pe scenă—noi le-am trăit. Soția mea, ca să protejeze cartea Falun Dafa din mâna ei, a fost bătută de o gașcă de șapte polițiști, până când i-au smuls-o din mână de pe podea — la fel cum vedeți și în dans.”
„Îmi amintesc cu claritate imaginea unui medic de închisoare care ne amenința cu o seringă imensă, spunându-ne: «dacă încă mai continuați să practicați, vă fac o injecție cu asta!» Aceasta a stat la baza creării personajului medic de închisoare, care a apărut într-una din povestirile dansate.”
Chiar și astăzi, mulți dintre membrii familiei lui Gu Yuan sunt în China, trăind sub amenințarea permanentă a Partidului Comunist și suprimați pentru credința lor.
Corzi ciupite
Interpreta de pipa - Yu Liang - din cadrul companiei Shen Yun, își amintește când mama ei a fost arestată pentru prima dată pentru credința sa.
„Într-o dimineață în august 1999, mama m-a trezit și a întrebat dacă aș vrea să merg și să practic exercițiile Falun Dafa cu ea, cum făcusem în trecut”, își amintește Yu.
„Am zis «Bine». Fiind copil, în timpul meditației eu mă foiam non-stop. Dar când deschideam ochii și mă uitam la mama și la figurile senine ale tuturor acelor oameni care meditau în jurul nostru, reușeam să mă calmez și să închid ochii din nou.”
Dar, după doar câteva minute de meditație liniștită, Yu Liang a fost deodată deranjată de niște zgomote puternice în jurul ei.
„Am deschis ochii și am văzut o mulțime de agenți secreți și polițiști care veneau spre noi. Vehiculele lor erau parcate peste tot. În curând, mama mea și mătușicile din grupul de exerciții au fost duse cu forța în dubă. Și așa au dispărut. Eram singura rămasă.”
Yu Liang nu avea nici patru ani.
În anul următor, mama i-a fost eliberată din detenție. Apoi, mama ei a mers cu o petiție la guvern pe tema acestor abuzuri. A fost arestată și închisă iar și iar.
„Am văzut-o de multe ori plecând, noaptea și pe timpul zilei, pe zăpadă și pe soare. De fiecare dată, i-am așteptat reîntoarcerea cu nerăbdare”, a spus ea.
În 2001, doar Yu Liang și tatăl ei rămăseseră acasă. Nefiind suficient de mare încât să-și împletească părul singură, tatăl și-a asumat sarcina, iar părul ei arăta mereu ca un „cuib de păsări”.
„L-am întrebat de atâtea ori, «Când se întoarce mami?» De fiecare dată, cu voce scăzută, el dădea același răspuns, «Curând, curând. Mami se va întoarce curând...»”
Anii au trecut. În timp ce Yu Liang mersese la școala primară, gimnaziu, liceu și mai apoi la universitate, părinții ei erau ținta permanentă a abuzurilor la locurile lor de muncă. La școală, Yu Liang a fost și ea hărțuită și interogată pentru că nu a vrut să adere la Partidul Comunist.
„Veștile despre colegii practicanți — acei unchi, mătușici, bunici, bunicuțe, frați mai mari și surori pe care îi știam de când eram copil — cum au fost arestați ilegal, trimiși în lagăre de muncă, sau închiși... păreau că nu se mai termină.”
„În fiecare zi, în China, trăiam cu o frică profundă că acele vremuri de coșmar se vor întoarce să ne bântuie. Mă întrebam permanent dacă urmam eu.”
În 2015, Yu Liang, care deja ajunsese o interpretă avansată de pipa, a părăsit China pentru a se alătura orchestrei Shen Yun și pentru a-și continua studiile muzicale la Colegiul Fei Tian. Dar uneori, în timp ce repetă sau privește spectacolul, mintea îi zboară la ceea ce a trăit în China.
„Brutalitatea care a durat mai mult de 23 de ani ar fi trebuit să se încheie de demult. A venit vremea să se facă dreptate.”
