Împăratul Kangxi a scris odată: “Ce fel de bărbat sunt eu, că, printre toți cei care au domnit... a trebuit să fiu eu, cel care a domnit cel mai mult?”
În mijlocului secolului al XVII-lea, Kangxi a domnit în Regatul de Mijloc timp de 61 de ani. În cei 5.000 de ani ai civilizației chineze, acesta nu a servit ca împărat doar cel mai mult timp, dar este păstrat de asemenea în memorie ca unul dintre cei mai înțelepți, mărinimoși și realizați dintre toți împărații.
Kangxi a fost al patrulea împărat al Dinastiei Qing (1.644-1.911). Conducătorii dinastiei Qing nu erau etnici chinezi Han. Ei aparțineau popoarelor tribale manchuriene de la Nord de Marele Zid. Aceștia se uniseră, avansaseră spre Sud, și au înlocuit dinastia anterioară a Chinei, Ming, în timpul dezintegrării acesteia.
Moștenirea strălucită a lui Kangxi rezidă în reunificarea acestui vast imperiu, atât politic cât și social, consolidând domnia Qing-ului dinastic, și contribuind la o multitudine de progrese culturale și economice.
Totuși, toate acestea puteau să nu aibă loc, deoarece atunci când a urcat prima dată pe tron ca și copil, domnia lui Kangxi aproape că se sfârșise înainte să înceapă.
Începuturi nefavorabile
În timpul anilor de început ai dinastiei Qing, imperiul era încă în dezordine. Pe lângă criza de după războaiele recente care a dus la schimbarea dinastiei, existau de asemenea rămășițe ale insurgențelor, iar o mare porțiune a chinezilor rămăseseră temători față de noii lor lideri străini.
Dinastia Qing a fost fondată oficial în 1.644, iar Kangxi s-a născut 10 ani mai târziu. Când avea doar 8 ani, tatăl său a murit de variolă. În ultimul său edict, împăratul și-a desemnat patru dintre cei mai apropiați consilieri, să servească ca și consiliu de regenți pentru tânărul său fiu. Aceștia trebuiau să îl asiste pe băiat în gestionarea afacerilor statului până când acesta ajungea la maturitate.
Acești oficiali seniori erau prinți non-imperiali care serviseră împărații Qing cu loialitate și merit. Dar odată cu evoluția evenimentelor, un oficial avid de putere și-a zărit șansa să se năpustească asupra tronului.
Apariția lui Aobai
Aobai (Gūwalgiya Oboi în manchuriană) era un general decorat dintr-un clan manchurian de elită. Din nefericire, priceperea sa pe câmpul de luptă era dublată de o natură dictatorială. Aobai a zdrobit pe oricine i-a venit în cale și a devenit cea mai puternică figură din curtea imperială. El și-a făcut numeroși inamici, și aproape nimeni nu îndrăznea să îl înfrunte.
Cât despre tânărul împărat, Aobai își bătea joc de el. La urma urmei, generalul luptase și câștigase multe războaie sângeroase cu decenii înainte ca acest tinerel să se nască; el putea număra mai multe cicatrici pe corpul său de pe urma luptelor, decât putea Kangxi să numere realizări. Aobai a presupus că Kangxi ar fi o simplă marionetă pentru propriile sale manevre.
Kangxi a crescut sub această tiranie. A observat în tăcere și a avut răbdare. Când Kangxi a împlinit 14 ani, vârsta de maturitate pentru manchurieni, el a urcat pe tron în mod oficial. Acum el era pe cale să se ciocnească cu Aobai.
Robele Împăratului
Mai dominant ca oricând, Aobai a strâns membri ai facțiunii sale politice în poziții de putere din guvern, a rănit nenumărați oameni care îi erau împotrivă, a ignorat interesele statului în căutarea propriilor sale interese, și nu îl respecta pe împărat în multe privințe.
Aobai a îndrăznit chiar să-și croiască propriul set de robe galbene imperiale cu dragon – veșminte simbolice pe care le poate purta doar împăratul. Aceasta era înaltă trădare!
Într-o zi, pe când Aobai își proba noile sale robe și își admira imaginea de împărat, a apărut deodată un vizitator la conacul său. Era un emisar regal care aducea ultimul edict imperial: anunțul oficial că Kangxi urcase acum pe deplin pe tron ca un împărat de bună credință (bona fide). Când acest oficial a observat îmbrăcămintea îndrăzneață a lui Aobai, a fost șocat și a ordonat gărzilor regale să acționeze. Dar acești bărbați nu se puteau compara cu Aobai, care i-a aruncat deoparte precum niște păpuși de cârpă, și a dorit să ia atitudine.
Emisarul a fugit înapoi la palat înaintea lui Aobai. Exact când acesta raporta ofensa, despoticul general a ajuns la fața locului. El și-a făcut numărul, intimidând și insultând pe toată lumea, de la oficiali la împărat. Țipetele lui Aobai dovedeau faptul că Kangxi nu însemna nimic pentru el, cu coroană sau fără coroană, și că va continua să facă după cum dorește. Apoi a făcut-o pe arogantul, asigurându-i îngâmfat că el încă avea întregul palat la degetul mic. Totuși, de data asta, adolescentul Kangxi era gata să-l doboare.
Marele final
Kangxi știa demult că Aobai era o amenințare infectă atât pentru domnia sa dreaptă cât și pentru viitorul dinastiei. De aceea, cu ani în urmă, el adunase un grup de tineri manchurieni de viță regală, în jurul său. Aobai i-a considerat drept copilăroși, neambițioși și nesemnificativi. Dar Kangxi îi selectase de fapt pe cei mai străluciți și mai puternici. Iar ceea ce a considerat Aobai întotdeauna ca fiind sport copilăresc, fusese de fapt antrenarea lor de către Kangxi pentru ultimul act.
Iată cum s-au desfășurat evenimentele: În primăvara lui 1669, tânărul împărat îl cheamă în instanță pe din ce în ce mai agresivul Aobai. Aobai vine agale, mai încrezător ca oricând și total inconștient. Înainte ca el să-și dea seama, este lovit cu 30 de capete de acuzare și este înconjurat de tinerii slujitori ai lui Kangxi. Furios, dar și disperat, Aobai își scoate pumnalul (a nu te dezarma înainte de a fi în prezența împăratului este o altă ofensă majoră) și se duce după împărat. El se luptă cu vitejie, dar tinerii soldați ai lui Kangxi sunt mulți și puternici. După o luptă acerbă, Aobai este imobilizat, odată pentru totdeauna.
Începe o domnie glorioasă
Acest episod dificil din anii săi de început a arătat curajul extraordinar, determinarea și viziunea lui Kangxi. Tânărul împărat s-a dovedit a fi un împărat inteligent, tactic și demn.
În jumătatea de secol care a urmat, Kangxi și-a servit țara neobosit. El a stabilizat dinastia, a potolit rebeliunile interne și pretendenții străini, și a extins cu mult granițele Chinei spre Vest și Nord. Sub domnia sa benevolentă, imperiul a prosperat.
Kangxi a avut de asemenea o pasiune imensă pentru a învăța. În cursul vieții sale, el a căutat și a promovat continuu învățăturile chinezești antice, caligrafia, poezia și muzica. El a făcut progrese colosale în geografie, știință, inginerie, matematică și astronomie. A comandat numeroase compilații de înregistrări, hărți, istorii și literatură, precum și lucrări enciclopedice ca Dicționarul Kangxi.
Împăratul Kangxi a inaugurat o epocă glorioasă în China imperială târzie. În decursul istoriei chineze, poziția împăratului venea cu titlul de Fiu al Cerului. Longevitatea lui Kangxi pe tron a fost luată așadar ca un semn al aprobării de deasupra.
Dansul clasic chinezesc “Apărând tronul” din 2016 al Shen Yun spune povestea confruntării dintre tânărul Kangxi și Aobai.
