Călătorie spre Vest este unul dintre cele patru romane clasice ale literaturii chineze. Scris de nuvelistul Wu Cheng’en în secolul al XVI-lea în timpul Dinastiei Ming, acest roman combină acțiunea, umorul și lecțiile spirituale.
Acțiunea romanului se desfășoară în secolul al VII-lea. Este vorba de povestea unui discipol al lui Sakyamuni, care a fost alungat din paradis pentru crima de a fi bagatelizat Legea lui Buddha. A fost trimis în lumea umană și forțat ca timp de 10 vieți să practice o formă de cultivare religioasă, pentru a-și ispăși păcatele.
În cea de-a zecea viață, în timpul Dinastiei Tang, el se reîncarnează într-un călugăr pe nume Xuan Zang (cunoscut și sub numele de călugărul Tang și Tripitaka). Împăratul doreşte ca acest călugăr să meargă în Vest, pentru a aduce înapoi în China sfintele scripturi budiste Mahayana. Inspirat de o viziune de la Bodhisattva Guanyin, călugărul acceptă misiunea și începe expediţia sacră.
Călugărul Tang și cei patru discipoli ai săi
Dar călugărul Tang este slab echipat pentru o călătorie pe cont propriu atât de primejdioasă. Plăpând și timid, nu este pregătit să facă faţă creaturilor malefice care doreau să-l omoare și să-l mănânce (de fapt, despre carnea sa se spunea că ar conferi nemurirea). Aşa că zeiţa Guanyin aranjează ca un grup eclectic să-l protejeze: bravul și impetuosul Rege Maimuță (cunoscut și ca Sun Wukong), imoralul Râtanu, taciturnul călugăr Nisip și Calul-Dragon alb au devenit astfel discipolii săi. Toţi fuseseră alungaţi în lumea umană pentru păcatele săvârșite în Cer. Din compasiune, Guanyin le mai dă o șansă să se reîntoarcă la casele lor din cer, anume să se convertească la budism și să-l protejeze pe călugărul Tang în timpul pelerinajului său.
Și într-adevăr, în această călătorie ei se confruntă cu o încercare după alta – în total 81. Prin forță și înșelăciune, mulțimi de demoni și de spirite rele vin după călugăr. Unii încearcă să tenteze grupul cu bogăție sau cu frumusețe. Dar în cele din urmă, pelerinii cei pioși triumfă, se întorc în China cu scripturile sacre și în final se întorc la locurile lor de drept, din cer.
Călătorie spre Vest este cunoscută pentru personajele sale pline de culoare, mai ales Regele Maimuță și Râtanu. Regele Maimuță se născuse dintr-o stâncă și a dobândit puteri supranormale de la un maestru taoist. Natura sa neastâmpărată în combinaţie cu marile-i puteri, a creat haos atât în cer cât și în infern. Divinul Împărat de Jad a încercat să-l pondereze, acordându-i titlul de „Marele Înțelept din Cer”, dar Maimuță nu s-a putut controla și a produs un vacarm în palatul ceresc.
În cele din urmă, Buddha, care era oricum mult mai puternic, l-a potolit pe neastâmpăratul Maimuță, întemnițându-l sub un munte. A rămas acolo timp de 500 de ani, până când într-o zi, călugărul Tang a trecut pe lângă munte. Acesta a fost momentul pe care îl aștepta Regele Maimuță. A jurat să se devoteze călugărului în călătoria acestuia, și în final a fost eliberat.
Regele Maimuță s-a dovedit a fi un câștig extraordinar pentru călugăr. Putea vedea prin vrăjile demonilor și nu era tentat de frumuseți sau de bogății. Inteligența sa l-a ajutat pe călugăr să scape din multe situații periculoase. Și cu toate că uneori a dat dovadă de nesupunere, pentru marile sale realizări a fost răsplătit cu titlul de „Buddha Biruitor în Luptă.”
Râtanu fusese cândva, de asemenea, o divinitate, de fapt un amiral ceresc. Dar după ce s-a îmbătat și după ce a făcut mișcări nepotrivite către frumoasa Chang'e, a fost trimis jos în lumea umană încarnându-se ca omul-porc. Râtanu era cunoscut ca fiind leneș, mâncăcios și mai rău de atât, lasciv. Chiar și după zece ani de cultivare spirituală în acest pelerinaj, Pigsy tot nu voia să se debaraseze de aceste dorințe, astfel încât, la terminarea acestei misiuni, i s-a dat doar titlul umil de „mesagerul altarului ceresc.”
Într-adevăr, în acest roman atât de bogat în simbolistică, necazurile la care fac față călătorii reprezintă doar niște metafore pentru încercările care trebuiesc trecute într-o călătorie spirituală.
