Qing-ul este unul dintre cele mai vechi instrumente din China și era esențial în muzica chinezească antică. În timpul Dinastiei Zhou (1.046 î.e.n. – 256 î.e.n.), instrumentele au fost clasificate în opt categorii, în funcție de materialele din care erau confecționate, de exemplu: instrumente din lemn, metal sau piele de animale. Fiind din piatră, qing-ul a fost plasat în categoria instrumentelor de piatră. Mai târziu, au început să apară qing-uri din jad și metal.
Pe atunci, qing-urile erau subțiri și în formă de L, cu o gaură în partea de sus, astfel încât instrumentul să poată fi agățat de o frânghie. Deoarece qing înseamnă și „sărbătoare” în limba chineză, aceste clopote chinezești au devenit simboluri de bun augur. Mănăstirile folosesc aceste clopote pentru a-i convoca pe călugări, iar qing-urile au devenit de atunci instrumente muzicale budiste importante. În orchestra Shen Yun, ele pot oferi anumitor compoziții un sentiment sacru.
