„Cerul este de un albastru profund, câmpurile sunt nesfârșite.
Pe măsură ce vântul culcă iarba, apar vite și oi."
Aceste două versuri dintr-o poezie clasică chineză scrisă acum peste 1.500 de ani, sunt o ilustrare a câmpiilor mongole ce dăinuie. Oamenii care trăiesc pe această pajiște întinsă, sunt cunoscuți pentru apropierea de natură, cântecul și dansul plin de viață, precum și pentru abilitățile lor inegalabile de a trage cu arcul și de a călări caii sălbatici.
Mongolii trăiesc în mod tradițional în iurte, asemănătoare cu corturile indienilor nativi americani. Împreună cu aceste locuințe temporare, au și un stil de viață nomad nestingherit, crescând turme și vânând pe câmpiile întinse.
Pe aceste pajiști, în fiecare an, mongolii organizează un festival la mijlocul verii, cunoscut sub numele de Nadaam. Lupte, echitații și concursuri de tir cu arcul, cântatul și dansul fac parte din această tradiție, o etalare a prieteniei dintre triburi și o rugăciune pentru un an prosper.
