În această serie abordăm figuri istorice din trecutul Chinei care au paralele occidentale interesante.
Astăzi aruncăm o privire asupra a două dintre cele mai legendare frumoase femei din istorie. Deși una este celebrată pentru sacrificiul ei pentru pace, iar cealaltă este amintită pentru războiul provocat de afaceri ale inimii, e posibil ca ambele să fi mers pe căi predestinate. E posibil ca amândouă să fi fost, chiar, emisare ale intervenției divine.
Cine au fost ele?
Legendele chinezești vorbesc despre cele patru mari frumuseți - patru femei din diferite dinastii care erau atât de frumoase încât, la vederea lor, peștii se scufundau (Xi Shi [sec. IV î.e.n. - Statul Wu, n.t.]), luna intra în eclipsă (Diao Chan), florile înflorite se culcau de rușine (Yang Guifei [719-756 - Dinastia Tang, n.t.]), iar păsările în zbor cădeau din cer (Wang Zhaojun).
Wang Zhaojun s-a născut în urmă cu peste 2.000 de ani, în timpul dinastiei Han de Vest. Dincolo de aspectul său fermecător, ea a fost educată în textele clasice și era renumită pentru talentul său artistic. În timp, tânăra a fost chemată la palatul imperial pentru a se pregăti să devină concubina împăratului.
Pe atunci, artiștii imperiali obișnuiau să picteze portrete ale doamnelor din harem pentru ca împăratul să poată alege. Din păcate, curtea era condusă de eunuci corupți, pe care tinerele domnișoare trebuiau să îi mituiască pentru a avea o șansă să fie selectate. Dar Wang a refuzat să recurgă la mită. Ca răzbunare, artistul a adăugat o aluniță inestetică pe portretul ei. Astfel, împăratul a trecut-o cu vederea pe Wang și nu s-a deranjat niciodată să o vadă.
În acest timp, China era implicată într-un război sângeros cu un trib din nord. Împăratul și căpetenia tribului au convenit în cele din urmă să rezolve conflictul printr-un tratat de căsătorie. Cu toate acestea, căpetenia a insistat că trebuie să o aibă pe nimeni alta decât pe fiica împăratului. Totuși, împăratul nu era dispus să se despartă de prețioasa sa prințesă, așa că a ordonat ca o altă femeie să fie aleasă pentru a-i lua locul. Oficialii au prezentat portretul deloc măgulitor al lui Wang pentru aprobare, iar acesta a dat un acord nonșalant.
Împăratul nu avusese nicio idee despre frumusețea extraordinară a lui Wang până când nu a fost prezentată căpeteniei. Dar era prea târziu. A fost dusă în pajiștile sălbatice din nordul îndepărtat, fără să se mai întoarcă vreodată.
Căpetenia a fost încântată de rezultatul înțelegerii. Din acel moment, relațiile dintre poporul său și Han s-au îmbunătățit remarcabil, iar pacea a domnit timp de peste o jumătate de secol.
Wang Zhaojun a renunțat la propriile perspective de viitor pentru bunăstarea patriei sale. Pur și simplu, povestea ei este una de mare sacrificiu personal. Și datorită acestei tinere, nenumărate vieți au fost cruțate.
Unele povești din folclor susțin că Wang a fost o zână cerească trimisă din ceruri pentru a aduce cele două națiuni la pace - aceasta a fost misiunea ei.
După cum probabil știți, cultura tradițională chineză crede că toate evenimentele de importanță istorică sunt aranjate de zei și se află sub îndrumarea lor deliberată. Aceasta include războaiele, precum și ascensiunea și căderea dinastiilor. Se crede, de asemenea, că împăratul este Fiul Cerului; el este ales de zei și trebuie să mențină Mandatul Cerului. Ca atare, o persoană muritoare ar putea cu greu să reușească să lase o amprentă asupra istoriei sau să modifice în mod notabil marele scenariu al istoriei, cu excepția cazului în care îndeplinește voința Cerului.
Așadar, de la darurile înnăscute ale lui Zhaojun până la fiecare pas care a adus-o la palat și care a dus în cele din urmă la o alegere monumentală, poate că nimic din toate acestea nu a fost întâmplător.
Elena din Troia
În timp ce frumusețea lui Wang putea doborî păsările din cer, Elena din Troia avea un chip care "putea lansa o mie de corăbii" (un mod de a spune că frumusețea ei a făcut ca o mie de corăbii ale grecilor să se îndrepte spre Troia - n.t.). Timp de secole, a fost numită în mod repetat "cea mai frumoasă femeie din lume".
Fiica lui Zeus și a reginei muritoare Leda, Elena era o semi-zeiță. Povestea ei, descrisă în Iliada și Odiseea lui Homer, a fost redată de nenumărate ori în opere de artă, piese de teatru și filme de-a lungul a trei milenii.
Povestea spune că Elena era admirată de mulți bărbați puternici și influenți. Regele Menelaus din Sparta a fost cel care i-a cucerit mâna, dar mai târziu a fost răpită și dusă în Troia de către prințul troian Paris. Variantele poveștii abundă: a fost ea răpită peste voința ei, sau a fugit de fapt cu Paris?
Oricare ar fi fost cazul, spartanii furioși au pornit cu o mie de corăbii să atace Troia și să o recupereze pe Elena, declanșând sângerosul Război Troian de zece ani. În cele din urmă, Paris a fost ucis în luptă, iar Elena s-a întors acasă.
Ceea ce nu este la fel de bine cunoscut însă, este faptul că soțul mamei Elenei (tatăl ei vitreg, regele Tyndareus) a ofensat-o accidental pe zeița Afrodita. Zeița a aruncat un blestem asupra tuturor fiicelor lui Tyndareus - atât ale lui, cât și asupra Elenei - condamnându-le să-și părăsească soții și să se implice în multiple căsătorii.
Și deși poate părea că a fost ideea lui Paris să meargă la Sparta - sub pretextul unei misiuni diplomatice - pentru a o răpi pe Elena, acest lucru a fost, de asemenea, predestinat.
Context: În "Judecata lui Paris", Zeus îl folosește pe Paris pentru a alege câștigătoarea unui concurs de frumusețe între trei zeițe - Afrodita, Hera și Atena. Fiecare dintre zeițe îl ispitește pe Paris cu o recompensă prodigioasă. Dar Paris o alege pe Afrodita pentru că aceasta îi oferă cea mai frumoasă femeie din lume – pe Elena, fiica vitregă a vechiului său dușman Tyndareus. De-a lungul poveștii, Afrodita îi conduce pe Paris și pe Elena unul către celălalt de nenumărate ori. Pentru a complica lucrurile, totul stârnește mânia zeiței Hera, care a pierdut concursul de frumusețe de mai sus. Iar când regina panteonului grec vrea să se răzbune, ea va face tot ce îi stă în putință pentru a o duce la bun sfârșit.
Cum istoria Greciei antice este foarte mult împletită cu mitologia greacă, nu este o surpriză să constatăm că Războiul Troian a fost regizat de zei. Așadar, Elena ar putea fi interpretată ca o actriță într-o mare piesă de teatru a intervenției divine în care sunt implicați Afrodita, care îl blestemă pe Tyndareus, Zeus, care îl pune pe Paris într-o situație delicată pentru a judeca concursul zeițelor, Afrodita, care promite să-l răsplătească pe Paris, și Hera, care caută răzbunare împotriva lui Paris. Și apoi mulți alți zei greci intervin de ambele părți pentru a ajuta la reglarea conturilor.
Ei bine, iată două frumuseți legendare din Est și Vest, una care a pacificat un război și alta care a fost motivul pentru care a început unul. Poveștile acestora par a merge în direcții opuse, dar odată ce iei în considerare intervenția divină, sunt mai asemănătoare decât par.
Mai avem încă două perechi de personaje de parcurs. Puteți ghici care sunt acestea?
