Orice putere conducătoare sau sistem politic are un set de valori culturale sau ideologice care îi stau la bază. De exemplu, Dong Zhongshu (secolul 2 î.e.n.) a ajutat la crearea unui sistem de guvernare care necesita ca oficialii și conducătorii să fie buni cunoscători ai virtuților și moravurilor reflectate de gândirea confucianistă. Examinările serviciului civil au fost create pentru a testa caracterul moral al potețialilor oficiali, iar acestea au devenit factorul hotărâtor pentru a stabili dacă cineva urma sau nu să obțină acea poziție.
“Toți oamenii sunt creați egali” și “drepturile naturale” sunt valori ideologice care au susținut sistemele democratice. Drepturile individuale și libertățile formează fundația pentru multe astfel de societăți.
În cazul Partidului Comunist Chinez, ideologia sa marxist-ateistă susține că oamenii trebuie “să lupte cu cerul, să lupte cu pământul, să se lupte între ei”, și se concentrează pe “lupta de clasă”. El consideră drept cel mai mare rival al său cultura tradițională chineză, care este adânc înrădăcinată în concepţiile budiste și taoiste despre lume.
Pe de altă parte, deoarece Partidul Comunist a obținut puterea prin revoluție violentă și nu are legitimitatea unui guvern ales, nici valorile sale nu se potrivesc cu cultura democratică din Vest. Între timp, odată cu căderea Uniunii Sovietice, ideologia comunistă și-a pierdut legitimitatea, iar Partidul a distrus cultura chineză timp de decenii. A devenit astfel imperios necesar pentru supraviețuirea sa, ca Partidul Comunist să își creeze propria cultură – mulți chinezi se referă acum la aceasta ca și “cultură de partid”.
De mii de ani, formele tradiționale de artă precum muzica și dansul au fost integrate în viața poporului chinez, exprimând benevolență, frumusețe și multe alte virtuți, dar artele din zilele noastre care provin din China sunt infuzate cu cultura de partid, iar acest aspect este evident, făcându-se atât în mod deschis cât și pe ascuns.
Partidul a descoperit că temele tradiționale pot fi înlocuite cu propria ideologie violentă pentru a transforma artele într-o unealtă de propagandă puternică. Țelul final este să înlocuiască rămășițele culturii tradiționale chineze din mințile oamenilor cu cultura de partid, protejând astfel puterea regimului.
Obiectivul Shen Yun este să reînvie manifestarea autentică și originală a culturii tradiționale și a artei chineze. Pe scenă, spectacolele Shen Yun readuc la viață valorile tradiționale care au susținut și creat expresia culturală a atât de multor generații. Simpla reprezentare a acestei moșteniri pierdute și a virtuților sale, demască imediat, prin contrast, Partidul și ideologia sa de luptă.
De aceea Partidul Comunist se teme de Shen Yun, și de aceea acest tip de spectacol nu poate fi văzut astăzi în China.
