Dansatorul principal Chad Chen este unul dintre cei mai dinamici artiști ai Shen Yun. Cunoscut pentru perfecționismul său și o dedicație extraordinară, Chad aduce pe scenă o energie spontană și totuși rafinată. Din 2008, el a captivat audiențele în roluri cum ar fi generalul loial Yue Fei și poetul nemuritor Li Bai.

Chad a câștigat de trei ori aurul la Competiția Internațională de Dans Clasic Chinezesc a New Tang Dynasty Television. Originar din Taiwan, el s-a mutat în New York pentru a studia dansul clasic chinezesc la Academia de Arte Fei Tian și Colegiul Fei Tian, unde a obținut și un masterat în coregrafie.

În acest articol din seria Portret de Artist, Chad discută drumul său artistic și modul său de gândire.

Chad Chen

Născut în Taiwan

S-a alăturat Shen Yun în 2008

“Cred că mesajul pe care încercăm să îl transmitem publicului este mai important decât orice altceva, pentru că răspândirea unui mesaj pozitiv este adevăratul scop al artei.”

Care este prima dumneavoastră amintire despre dans?
Înainte să mă dedic dansului, făceam atletism la școală, ceea ce m-a cam menținut în formă. Iar când am început să dansez, una dintre primele constatări a fost că exercițiile pentru dans erau mai puțin intense decât exercițiile pentru atletism.

Care este orașul dumneavoastră preferat de vizitat în timpul turneelor și de ce?
Tokyo. Totul este foarte la îndemână, ca în orașul meu din Taiwan, dar nu este la fel de cald în Tokyo.

Ce vă place cel mai mult atunci când sunteți pe scenă?
Atunci când redau anumite personaje pe scenă, mă simt mult mai „viu” decât atunci când sunt eu însumi în afara scenei. Uneori, când mă simt creativ, este ca și când aș canaliza emoții și particularități care nu îmi aparțin mie, cel care sunt acum. Dar îmi vin atât de „natural”, de parcă vin de undeva din adâncurile interiorului meu. Este o senzație uimitoare. Probabil că e ca și atunci când oamenii vorbesc despre experiențe din vieți trecute.

Care 3 lucruri le luați cu dumneavoastră întotdeauna în turneu?
Imaginația, un proiect și un plan. Sau, vorbind mai practic, tricouri, pantaloni și șosete.

Care este mâncarea dumneavoastră preferată?
Friptura Kobe a cumnatului meu, sau puiul lui prăjit.

Care este cel mai interesant lucru pe care cineva vi l-a spus după ce a văzut spectacolul?
La un moment dat am depus mult efort pentru a portretiza un rol. După aceea, totuși, nu un membru al publicului, ci mentorul meu mi-a spus că interpretarea mea a fost destul de deplasată. Această întâmplare m-a învățat să-mi abordez interpretarea întotdeauna din perspectiva publicului. Și mi-a amintit să-mi pun deoparte personalitatea mea când interpretez, ca să las personajul să fie vizibil.

Care credeți că este diferența dintre dansul clasic chinezesc și alte forme de dans?
Dansul este un fel de limbaj. Și, între mai multe forme de dans, dansul clasic chinezesc este deosebit de expresiv.
Dansul clasic chinezesc îți deschide imaginația pentru cultura chineză străveche. Au fost multe cazuri în care o mișcare anume, sau semnificația din spatele unei mișcări, mi-a spus ceva și mi-a adus cu adevărat inspirație. Și, cu cât înțelegi mai bine mișcările, cu atât mai bine le poți folosi pentru a te exprima.

Ați avut vreodată trac sau vreun moment de spaimă pe scenă?
Am avut o dată un rol în care coregrafia conținea 20 de mișcări tehnice într-un singur act. La început a fost destul de intimidant, și fizic și mental, așa că a trebuit să-mi adun resursele de curaj și determinare ca să o scot la capăt.

Cum vă descurcați cu provocările fizice în dans?
Benjamin Franklin a spus cândva: „În această lume, nimic nu e sigur, cu excepția morții și a impozitelor.” Ce îmi spun eu este: ca dansator, nimic nu este sigur, cu excepția durerii și a transpirației. Durerea este o parte normală a vieții de dansator, dar prin menținerea unei perspective pozitive, pot continua să dansez.

Care este personajul istoric preferat al dumneavoastră și de ce?
Admir în mod deosebit oamenii care fac lucruri mărețe, dar nu cer faimă sau recunoștință pentru faptele lor, pe aceia care încearcă să-și șteargă numele din istorie, pentru că ei au cele mai epice biografii.

La ce vă gândiți chiar înainte să se ridice cortina? 
Dansul nostru de deschidere prezintă o șcenă din ceruri, iar asta mă face mereu să mă gândesc la locul de unde vin, și de ce sunt parte a Shen Yun. Când cortina se ridică, sper că scena paradisiacă poate reaprinde ceva în inimile celor din public, și să le amintească de unde au venit, de locuința lor adevărată și de conexiunea lor cu divinul.

Spuneți-ne o poveste personală. Cum ați ajuns unde sunteți astăzi?
Odată mi-am rupt sulița în două, chiar înainte de a merge pe scenă. Era o suliță făcută pe comandă specială, pe care o foloseam mereu, așa că eram foarte bine familiarizat cu ea, cu lungimea ei și cu modul cum o puteam echilibra. Dar în acele momente, a trebuit să trec peste toată anxietatea mea și să interpretez cu una de rezervă.
Cred că incidentele neașteptate ca acesta chiar te testează ca artist interpret. Când mă gândesc acum, dacă mi se întâmpla când eram mai tânăr, probabil aș fi devenit mai panicat și nu aș fi tratat problema la fel de bine. Asta m-a făcut să înțeleg că maturizarea ca interpret nu înseamnă doar maturizarea în dans, ci și maturizarea ca persoană.

Apăsați aici pentru a vedea întregul material video.