Călugărul Tang din romanul Călătorie spre Vest

Întrebare: Ce au în comun Tripitaka, Xuan Zang şi Tang Seng?

Răspuns: Toate duc către numele unei singure persoane. O să-l numim Călugărul Tang.

Dinastia Tang a fost o perioadă plină de prosperitate, vitejie militară, pluralism religios, şi înflorire a artelor şi ştiinţelor – este deseori considerată epoca de aur culturală a Chinei. Pelerinajul sacru din Călătorie spre Vest a început acum o mie trei sute de ani, în capitala antică a Dinastiei Tang, cunoscută su numele de Chang’an, ce semnifică “Pacea Eternă”.

Acela este momentul în care marele împărat Tang Taizong desemnează un tânăr călugăr budist să pornească într-o călătorie periculoasă. Dacă va alege să accepte, misiunea va fi să traverseze munţii spre vest în direcţia Indiei de astăzi, să colecteze scripturile sacre şi să le aducă înapoi în China. Călugărul s-a învoit.

Călugărul reprezintă epitomul devoţiunii pioase. Depăşeşte 81 de încercări, care pot fi privite ca şi metafore ale încercărilor pe care o persoană le întâmpină în calea sa spirituală.

Spre exemplu, la un moment dat primeşte o ofertă de a se căsători cu o regină frumoasă guvernând peste un tărâm locuit numai de femei, bucurându-se de bogaţii şi confort pentru tot restul vieţii sale. Călugărul Tang refuză şi îşi continuă călătoria.

De parcă lucrurile nu erau suficient de dificile, diverşi monştri şi demoni încercau în permanenţă să îl mănânce – se zvonea că o îmbucătură din carnea lui le garanta nemurirea.

Din fericire, are alături o echipă specială de gărzi de corp. Să-i cunoaştem deci, vom începe cu cel mai măreţ dintre toţi, zburdalnicul Rege Maimuţă.