Cele Trei Regate - Capturând săgeți cu bărci de paie

Provin cele mai bune daruri, de la prieteni sau de la dușmani? Când un maestru strateg militar trebuie să facă rost de 100.000 de săgeți în trei zile, el găsește cea mai utilă soluție – săgeți livrate direct din arcurile și tolbele unui binefăcător neașteptat.

Istorie în plină culoare

După ce odată maiestoasa dinastie Han a căzut în subversiune și uzurpare, în anul 220 e.n., China se găsea într-una dintre cele mai turbulente perioade pe care o cunoscuse. Cunoscută cândva drept “Regatul de Mijloc”, China era acum divizată într-un trio de state în nord, sud-est și sud-vest. Războaiele interne și lupta pentru putere și supraviețuire care a urmat a devenit cunoscută ca era celor Trei Regate.

Numeroase relatări, atât istorice cât și fictive, au fost scrise despre aceste timpuri dramatice. Cea mai celebră dintre acestea este Romanța celor Trei Regate. Considerată drept una dintre cele Patru Mari Clasice ale literaturii chineze, romanul a imortalizat generalii, oamenii de stat, și conducătorii militari ai vremii, ca o castă de eroi îndrăzneți și răufăcători periculoși.

Această opera masivă din secolul al XIV-lea, comparabilă ca dimensiune cu lucrarea lui Leo Tolstoy, Război și Pace, relatează multe povești pitorești, aduse la viață de anecdote semi-fictive și împletite cu supranaturalul. Dansul clasic chinezesc din 2015 al Shen Yun, “Capturând săgeți cu bărci de paie” înfățișează una dintre aceste povești.

În centrul poveștii este cancelarul Zhuge Liang din statul Shu din sud-vest. El este înregistrat în istorie ca fiind cel mai eminent și strălucit strateg militar al vremii, dar totuși romanul îl creditează cu fapte chiar și mai fantastice.

Concurând pentru supremație

Este anul 208 e.n., iar armata statului Wei din nordul Chinei își croiește o cale către sud, în speranța că va forma un imperiu pe cuprinsul întregului Regat de Mijloc. Forța, condusă de ambițiosul ministru Cao Cao, este masivă și este încurajată de victorie după victorie. Când ajunge la malurile râului Yangtze, își face tabăra și așteaptă să înceapă lupta.

Peste apele întinse ale râului se găsesc statele Shu și Wu. Simțind amenințarea iminentă de la nord și știind că sunt în inferioritate numerică cu mult, liderii statului sud-vestic Shu și sud-estic Wu se unesc într-o coaliție temporară – o încercare cumva disperată de a contracara atacul iminent al forțelor Wei.

Zhuge Liang este însărcinat cu sfătuirea generalilor armatei statelor Shu-Wu și trebuie să pună la cale un mod de a rezista armatei superioare a lui Cao Cao de la nord. Maestrul strateg își concentrează mintea pe formularea unei strategii – iar locuitorii din sud speră la un miracol.

Un Plan

Răspunsul îi vine lui Zhuge într-un mod neașteptat. Deși armatele Shu și vecina Wu sunt practic aliate, generalii armatei Wu nu prea au încredere în Zhuge, și sunt invidioși pe abilitățile sale legendare. Chiar și în acest moment, când ar trebui să rămână uniți, invidia lor îi face să conceapă un plan pentru a scăpa de el.

Ei îl informează pe acesta că plănuiesc un atac asupra armatei din nord și că vor avea nevoie de 100.000 de săgeți – un număr enorm de muniție. Ei îi spun că atacul va începe în 10 zile și că, chiar dacă aceasta pare o sarcină imposibilă, el va trebui să găsească o cale de a le aduce ceea ce au nevoie, altfel va avea parte de execuție. Zhuge, făcându-și vânt mai calm ca niciodată cu evantaiul său din pene de cocor, răspunde zâmbind, “Dați-mi doar trei zile, nu mai mult.”

Zhuge petrece primele două zile pregătind operațiunea sa secretă. El adună 20 de bărci rapide și le echipează pe fiecare cu câte 30 de soldați. Apoi, el înconjoară fiecare grup de soldați cu soldați falși umpluți cu paie – în esență, o armată de sperietori de ciori.

În a treia zi, îl ia pe confidentul său - generalul Lu Su - (acesta poartă un costum albastru în dansul Shen Yun), și conduce bărcile pe apele întinse ale râului Yangtze. Lu Su nu știe cu adevărat ce as în mânecă are Zhuge, și este mai mult decât puțin neliniștit pe măsură ce se apropie de malul râului unde se află inamicul.

Săgeți precum ploaia

Ceața groasă acoperă întregul râu pe măsură ce aceștia vâslesc spre teritoriul inamic. Zhuge ordonă soldaților săi să țipe și să bată din tobele lor răsunătoare de luptă. Înspâimântat de tărăboiul mare și orbiți de ceață, inamicul speriat trimite o ploaie nesfârșită de săgeți de la mal înspre direcția generală a zgomotului.

Zhuge își poziționează flota într-o linie, cu lateralul bărcilor către tabăra inamică. Când săgețile coboară - mai gros decât lapovița și mai ascuțit decât grindina – ele se înfing pur și simplu în soldații de paie de pe punte, formând niște pernuțe de mărimea unui om. Odată ce soldații de paie de pe lateralul bărcilor au absorbit toate săgețile posibile, iar bărcile încep să se aplece înainte datorită greutății săgeților, Zhuge întoarce bărcile cu cealaltă parte către inamic. Pe măsură ce soldații de paie de pe lateralul celălalt absorb săgețile, bărcile își recapătă echilibrul.

La sfârșit, încărcat cu 100.000 de săgeți, și mai mult din precauție, Zhuge conduce navele pline cu țepușe către țărmurile lor, unde este întâmpinat de către generalii Wu nedumeriți.

“Cum ai inventat un plan atât de genial?” l-au întrebat ei cu admirație ezitantă.

“Un bun general trebuie să fie foarte versat nu doar în strategia de luptă, dar de asemenea în astronomie, geografie, divinație, și principiile yin și yang”, a răspuns Zhuge. “Am prevăzut ceața groasă cu trei zile înainte, astfel că mi-am pregătit planul.”

Confruntare la Stâncile Roșii

Mulțumită planului general al lui Zhuge, armata Shu-Wu a fost înarmată corespunzător și era gata să înceapă un atac. Zhuge nu avea nici o mustrare în a lupta cu săgețile împrumutate, deoarece avea toate intențiile să le înapoieze imediat.

Ceea ce a urmat a rămas în istorie ca Bătălia de la Stâncile Roșii, iar acele 100.000 de săgeți au fost cheia pentru ceea ce s-a dovedit a fi o victorie esențială pentru forțele din sud. Ele au stopat avansul lui Cao Cao, și i-au făcut să se retragă, pe puținii soldați ai armatei sale care mai rămăseseră.

Oamenii care locuiau în statele Wu și Shu au rămas în siguranță. Puterile divizate ale Chinei au intrat într-un impas echilibrat și astfel a început Perioada celor Trei Regate – o eră care a captivat istoricii și literații deopotrivă timp de aproape două mii de ani.