Istoria Mitică începe

Cu mult, mult timp în urmă – nu era într-o țară dinaintea timpului, era într-un timp înaintea țării – nu era nimic în univers, cu excepția unei entități enorme în formă de ou.

În interiorul „oului”, forțele opuse yin și yang se luptau; era o dezordine totală. Dar în cele din urmă, interacțiunile dintre cele două substanțe și energii au conceput o ființă: un uriaș pletos cu coarne, pe nume Pan Gu.

Timp de 18.000 de ani, Pan Gu a dormit și a crescut. Într-o zi, el s-a trezit dintr-o dată. A deschis ochii, dar nu a văzut decât un întuneric complet. Și-a ascuțit urechile, dar nu a putut percepe decât o liniște descurajantă. Pan Gu a găsit trista sa ambianță ca fiind foarte tulburătoare.

Oul extraordinar

Agitat, Pang Gu a invocat o secure magică și a dat oului o lovitură zdravănă. Oul s-a despicat în două cu o fisură tunătoare. Încet yin-ul și yang-ul au început să se separe. Tot ceea ce era întunecat și greu s-a lăsat în jos, pentru a forma Pământul. Iar restul care era ușor și clar, s-a ridicat pentru a forma Cerurile.

Dar lui Pan Gu îi era frică, că jumătățile ar putea să se închidă din nou, astfel că el a stat între cele două jumătăți, pentru a le despărți. Cu fiecare zi trecută, Cerul se ridica cu peste 10 metri deasupra lui, Pământul se îngroșa cu 10 metri sub el, iar Pan Gu însuși creștea cu câte 10 picioare, doar pentru a ține pasul cu expansiunea crescândă și să reziste.

A fost o muncă singuratică și solicitantă. Această osteneală, a îndurat-o conștiinciosul gigant timp de 6.570.000 de zile, sau 18.000 de ani, până a fost sigur că tărâmurile s-au stabilizat în cele din urmă. Apoi, cu un zgomot asurzitor, Pan Gu s-a prabușit și a murit.

Un ultim sacrificiu

Pe măsură ce extenuatul Pan Gu se prăbușea, avea loc o transformare miraculoasă: ultima sa respirație s-a transformat în vânturi și nori; vocea în tunet; ochiul stâng a strălucit sub forma Soarelui, și ochiul drept a sclipit în forma Lunii, părul și barba au devenit stelele din Calea Lactee; picioarele și mâinile s-au transformat în munți înalți, sângele din vene s-a transformat în râuri; carnea s-a transformat în terenuri agricole fertile, oasele i s-au transformat în pietre și minerale prețioase; dinții și unghiile au devenit metale lucioase; părul de pe piele a înmugurit în vegetație luxuriantă, și transpirația de la munca sa prelungită a căzut ca o ploaie de vară peste lumea muritoare.

Se spune, că spiritul lui Pan Gu nu și-a încetat existența, ci s-a transformat în oameni, cu referire la credința chinezilor din antichitate că omul este sufletul materiei.

Pan Gu și-a sacrificat viața pentru a crea lumea și trupul pentru a o îmbogăți și a o înfrumuseța. Acum, cerurile sunt împodobite cu corpuri cerești luminoase, Pământul conturat cu munți mari, cu râuri, floră și faună din belșug. Dar Pan Gu, zeul gigant care a ieșit dintr-un ou, nu este nicăieri, dar poate fi totuși găsit pretutindeni.

China antică a fost un tărâm unde zeii şi muritorii trăiau în tandem, întemeind o cultură de inspiraţie divină. Aşa se face că istoria timpurie a Chinei şi mitologia sunt întru-totul împletite. Noua noastră serie “Istorie mitică” vă face cunoştinţă cu personaje principale din fascinantele legende ale Chinei.