Dinastiile de Nord şi de Sud
Dinastiile de Nord şi de Sud (420–589 e.n.) a fost o perioadă plină de agitaţie. Diverşi generali au obţinut controlul asupra unei Chine divizate, fiecare domnind timp de câteva decenii. În cele din urmă pentru că nu au reuşit să transmită puterea moştenitorilor, au eşuat să stabilească o dinastie durabilă şi unificată a Chinei. În acelaşi timp, a fost o perioadă activă de răspândire a budismului şi artelor Chineze de inspiraţie budistă.
După perioada sângeroasă a celor Trei Regate, Împăratul Marţial a reunificat China în jurul anului 265, stabilind Dinastia Vestică Jin. Ulterior, disputele interne de la curtea imperială au făcut Jin-ul de Vest vulnerabil în fata invaziei triburilor nomadice dinspre nord. Guvernul s-a mutat la Nanjing şi a stabilit acolo Dinastia Jin de Est, la sud de râul Yangtze. În anul 420, comandantul militar Liu Yu l-a detronat pe împărat şi a fondat prima entitate politică din seria Dinastiilor de Sud. Pe parcursul a 150 de ani, puterea regiunilor sudice a Chinei s-a schimbat constant între cele trei familii.
Între timp, regiunile de la nord de Yangtze s-au confruntat cu revolte, venite din partea rezidenților ce nu erau de etnie Han, ceea ce a dus la întemeierea a cel puţin 16 regate mici. Triburile mongole numite Xianbei au preluat controlul, stabilind Dinastia Wei de Nord care a existat pentru aproximativ un secol. După căderea ei, în perioada scurtă dintre anii 534–581, puterea din nord şi-a schimbat conducerea de patru ori.
În ciuda faptului că, mare parte dintre bărbaţii ce râvneau puterea în timpul Dinastiilor de Sud şi Nord, aparţineau unor grupuri etnice minoritare, ei s-au asimilat rapid culturii Han. Cel mai proeminent exemplu al acestui proces a fost sub domnia Împăratului Xiaowen al Wei de Nord (467–499). El a mutat capitala la Luoyang, reşedinţă imperială pentru câteva dinastii chineze precedente. De acolo el a emis mai multe ordine prin care a cerut adoptarea sistematică de elemente din cultura chineză.
A dat un decret prin care le cerea cetăţenilor din Xianbei să preia nume din Han, el însuşi îmbrăţişând numele de Yuanin în locul numelui său etnic Tuoba. Le-a ordonat oamenilor săi să îmbrace vestimentaţia stilului Han, să vorbească limba Han şi să încheie alianţe prin căsătorie, cu proprietari de terenuri ai familiilor Han. În afacerile publice, împăratul Xiaowen a luat în considerare legile dinastiilor Han de Sud pentru a-şi revizui guvernarea Wei de Nord.
Perioada dinastiilor de Nord şi Sud a adus cu sine un important progres în religia budistă. Grotele Yungang din provincia Shanxi – o serie de peşteri minunate ce conţin peste 51.000 de statui budiste – au fost construite şi sculptate sub guvernarea Wei de Nord şi sunt considerate una dintre cele Patru Peşteri Magnifice ale Chinei. Caracteristicile fizice şi ţinuta statuilor emană influenţe străine evidente, care includ faţa rotundă, ochii adânciţi şi nas lung. După măsurile de asimilare ale împăratului Xiaowen, statuile care au fost create în epocile ce au succedat, au luat mai mult înfăţişarea fizică şi veşmintele Han.
La începuturile secolului al VI-lea, călugărul indian Bodhidharma a călătorit în China şi a fost întâmpinat de împăratul Liang Wudi, care era un entuziast budist. Scurta lor întâlnire s-a dovedit fără succes, astfel că Bodhidharma şi-a continuat călătoria legendară, traversând întinsul rău Yangtze, pe o tulpină de trestie. După ce a poposit la Muntele Song, lângă acum faimosul templu Shaolin, Bodhidharma a pătruns într-o peşteră şi a meditat în transă timp de nouă ani. După ce a atins iluminarea, Bodhidharma a fondat şcoala Budismului Zen. Treptat Budismul Zen a avut un impact semnificativ în teoriile Confucianiste şi în linii mari în religia Asiei.
În timp ce călugării meditau, lupta pentru a guverna tian xia sau “Totul de sub Cer” a continuat. În anul 581, Împăratul Wen al Sui l-a înfrânt pe Împăratul Jing al Zhou de Nord şi a fondat dinastia Sui. Armatele Sui au mers mai departe spre sud, cucerind regiunile sudice şi au reunit China după 300 de ani de fragmentare şi război. Câteva decenii mai târziu, a început dinastia Tang, instituind una dintre cele mai stabile şi glorioase ere din istoria Chinei.