Întâlnire cu Marele Împărat de Jad
În folclorul tradițional chinez, Împăratul de Jad (玉皇大帝 yù huáng dà spun) este cunoscut ca liderul Cerurilor, îndeosebi în Taoism, dar și în romanul clasic Călătorie spre Vest, o întreprindere primejdioasă de a găsi scripturile budiste, ai cărei eroi sunt Regele Maimuță și maestrul său – Călugărul Tang. Potrivit înregistrărilor despre Virtuosul Împăratului de Jad, acesta fusese cândva prințul Regatului Minunat și Strălucitor (sună mult mai elegant în chineză).
Acesta este un regat care a existat cu mult, mult timp în urmă. Sub conducerea Regelui Virtuții Pure și a Reginei Lumina Aurită a Lunii, regatul s-a bucurat de pace și fericire. Dar regele și regina îmbătrâneau, iar viitorul regatului nu era asigurat cu un moștenitor. „Când voi pleca, cine va avea grijă de împărăție?” se întreba îngrijorat regele în vârstă. Așa că a ordonat preoților Taoiști ai regatului să se roage zeităților pentru un fiu. Timp de peste o jumătate de an, regele și regina fiind foarte hotărâți s-au rugat și ei de două ori pe zi, însă fără rezultate.
În cele din urmă, rugăciunile lor sincere l-a mișcat pe Domnul Primordial al Cerurilor. Astfel, El a creat un copil pentru Rege și Regină și apoi a trimis o zeitate Taoistă pentru a-l duce cuplului.
În noaptea aceea, adormind foarte repede, Regina a visat o strălucire sfântă ce a cuprins întregul palat. Taoistul a coborât din cer, ținând în brațe un prunc frumos și învăluit în raze de lumină. Îngenuncheată în fața sfântului, regina a implorat: „Regele meu nu are moștenitor. Eu te rog să ne oferi o particică din compasiunea ta și să ne dăruiești acest copil." Taoistul a răspuns: „Acesta nu este un copil obișnuit. Într-o zi va atinge cel mai înalt nivel al Tao. Trebuie să ai grijă de el.” Regina a mulțumit zeității și și-a întins brațele pentru a-l primi pe băiat. Zeitatea a înmânat copilul, dar el cântărea cât un munte și, astfel, regina s-a trezit brusc din vis. Se duse grăbit să-l informeze pe rege care, într-un mod surprinzător, avusese exact același vis.
A doua zi, regina a descoperit că este însărcinată, iar un an mai târziu, s-a născut un prinț frumos. Corpul său emana lumină aurie, ce a iluminat întregul regat. Când prințul a atins majoratul, a deschis depozitele cu grâne ale regatului tuturor locuitorilor și a oferit bogații săracilor și orfanilor.
După ceva timp, bătrânul rege a murit. După ce prințul a urcat pe tron, acesta a condus regatul său cu înțelepciune și bunăvoință. Însă, în curând, și-a dat seama că toate ființele din împărăția sa suferă și nu este nici o cale să evadezi din ciclul morții și a reîncarnării. Astfel, a abdicat de la tron și, lăsând regatul unui ministru virtuos, a plecat și s-a refugiat în munți. Acolo, el a căutat Calea, sau Tao, în speranța de a descoperi misterele universului și de a sparge limitele mortalității și ale suferinței.
El, și-a cultivat asiduu spiritul, luându-i o perioadă de 3.200 de kalpa pentru a atinge în cele din urmă iluminarea și a deveni un sfânt Taoist, apoi, i-au mai trebuit încă alți 100.000.000 de kalpa pentru a acumula suficientă virtute pentru a deveni conducătorul Cerului. Cât timp este un kalpa? Kalpa reprezintă timpul ce se măsoară de la crearea unui univers și recreerea lui ulterioară.
* * *
În romanul Călătorie spre Vest din secolul al XVI-lea, Împăratul de Jad este înfățișat ca mare și sobru, dar și ușor înspăimântat și mai degrabă incompetent. Se frământă constant, se sprijină pe consilierii săi în decizii importante, desemnează o maimuță să „păzească” o grădină de piersici magice (în cultura chineză, maimuțele sunt asociate în mod obișnuit cu consumul de piersici în loc de banane) și, în general, pare incapabil să facă ceva în afară de emiterea de ordine de la înălțimea tronului său. În multe privințe, el pare mai mult un conducător uman decât unul divin.
Dar toate poveștile au nevoie de personaje colorate de susținere. Și toate poveștile trebuie, în primul rând, să distreze. Și într-o poveste care se întinde pe aproape întregul panteon budist și taoist - de la Bodhisattva Samantabhadra până la Cei Trei Puri - nu fiecare divinitate poate fi perfectă.
Evident, a fi împăratul cerului nu este o sarcină ușoară. Nu este de mirare că, în Călătorie spre Vest, când Regele Maimuță încearcă să argumenteze că Marele Împărat de Jad ar trebui să abdice tronul său ceresc și să-i predea scaunul, lui – o maimuță – care, în acel moment, nu avea încă nici 400 de ani, el ajunge zdrobit sub un munte timp de o jumătate de mileniu.