Munţii Taoişti Sacri - Wudang

“Natura nu se grăbeşte, totuşi toate lucrurile sunt realizate” —Laozi

Ați visat vreodată să evadați din viața urbană, măcar temporar, pe un munte retras? Un loc în care să vă puteți simți una cu natura. Unde inima dumneavoastră își poate recăpăta liniștea... Sună frumos, nu-i așa?

Ei bine, unii dintre cei mai mistici, pitorești, învăluiți în nori, munți de mare altitudine din lume se găsesc în China. În centrul antic al taoismului și tai chi-ului se află un astfel de lanț muntos cunoscut sub numele de Wudang.

Situaţi în provincia Hubei din centrul Chinei, Munții Wudang și templele lor străvechi, au fost de multă vreme casa celor care își dedică viața lui Tao, sau Căii. 

 

Fondatorul nemuritor al Tai Chi-ului

Odinioară, cu mult înainte ca mulțimile de pelerini pasionați să înceapă să urce pe nesfârșitele scări de piatră către vârfurile magnifice ale Wudang-ului, a trăit un om legendar pe nume Zhang Sanfeng.

Maestrul Zhang s-a născut în secolul al XII-lea în timpul dinastiei Song de Sud și se crede că a trăit peste 130 de ani. Nimeni nu știe exact când a „dispărut”, dar se spune că a atins nemurirea în timpul vieții sale.

Potrivit lucrării oficiale Istoria Dinastiei Ming, Zhang era un om înalt de 7 picioare (aproximativ 2,13 m), cu o postură nobilă. Purta aceeași haină taoistă pe parcursul întregului an. Și-a abandonat viața seculară, bogăția, proprietatea – chiar și dorințele sale lumești – și a optat pentru a trăi viața de pustnic. După ce a călătorit ceva timp, s-a stabilit în cele din urmă în Munții Wudang. 

„Acest munte va deveni într-o zi foarte faimos”, a declarat el. 

 

Maestrul Zhang a fost un artist marțial de neegalat, care a fost expert în Shaolin kung fu, sabia dreaptă chinezească și multe alte stiluri de arte marțiale.

Și totuși, el a stăpânit și artele marțiale interne și, cel mai faimos, este creditat cu întemeierea disciplinei spirituale de mişcări lente numită tai chi.

După cum spune legenda, într-o noapte, maestrul Zhang a fost vizitat în vis de zeitatea taoistă pe nume Împăratul de Jad. Marele Împărat de Jad, conducătorul cerului, l-a învățat pe Maestrul Zhang secretele lui Tao. După trezire, el a fost inspirat să întemeieze o practică de arte marțiale bazată pe energia internă, spre deosebire de forța fizică; o artă marțială în care cedarea învinge agresiunea, iar moliciunea învinge duritatea.

Și astfel s-a născut tai-ji-quan-ul, sau tai chi-ul.

Tai chi-ul maestrului Zhang a fost pus la încercare când a fost atacat de o bandă de bandiți. Nicio cantitate de pumni sau lovituri nu l-au putut atinge pe Maestrul Zhang (Dacă ați văzut vreodată filmul Kung Fu Hustle, este posibil să fiți familiarizat cu cât de evaziv poate fi un maestru de tai chi.). Pe măsură ce el continua să-şi evite atacatorii, aceștia au devenit în cele din urmă epuizați și apoi i-a doborât cu ușurință. 

 

Când împăratul scrie

Deși tai-chi-ul este cunoscut în principal ca o formă de arte marțiale blânde care vă poate îmbunătăți sănătatea, în realitate practica s-a îndepărtat mult de scopul său original de-a lungul secolelor. Ceea ce a fondat pentru prima dată Maestrul Zhang a fost intenționat ca o practică de auto-cultivare sau de îmbunătaţire spirituală.

„Ceea ce este esențial pentru practica Tao”, a spus maestrul Zhang, „este să scapi de pofte și supărări. Dacă aceste suferințe nu sunt înlăturate, este imposibil să obțineți stabilitate. Este ca un câmp fertil. Până când buruienile nu sunt curățate, nu poate produce recolte bune.” 

„Poftele și gândirea în exces sunt buruienile minții”, a spus el. „Dacă nu le îndepărtezi, concentrarea și înțelepciunea nu se dezvoltă.”

Fiind înțeleptul care a fost, mulți împărați l-au căutat pentru sfaturi privind treburile de stat și militare. Dar maestrul Zhang s-a dovedit în mare parte greu de găsit.

Împăratul Yongle (1360-1424), al treilea împărat al dinastiei Ming, a fost totuși norocos și a primit un răspuns la scrisoarea sa. Maestrul Zhang știa că împăratul are totul, în afară de longevitate, așa că i-a răspuns scriindu-i împăratului că cheia longevității este să obții o inimă pașnică prin renunțarea la dorințele lumești.

Împăratul a fost atât de recunoscător pentru sfat încât a declarat Wudang ca munte regal și a ordonat construirea a 9 palate, 72 de temple și 36 de mănăstiri pe Muntele Wudang, ca o modalitate de a promova în continuare Tao.

Acesta este motivul pentru care structurile templului Wudang văzute astăzi sunt reminiscenţe ale arhitecturii dinastiei Ming din secolul al XV-lea.

Predicția maestrului Zhang s-a dovedit adevărată – Wudang a devenit foarte faimos.

 

Bătrânul înțelept

Cu aproximativ 2.500 de ani în urmă, aproximativ în același timp, Buddha Sakyamuni preda pe subcontinentul indian, Laozi (Lao Tzu) și Confucius predau în China.

Înregistrările Marelui Istoric povestesc despre modul în care Confucius l-a căutat pe marele taoist Laozi ca să învețe de la el. Întâlnirea l-a lăsat pe Confucius profund uluit timp de trei zile. Cu alte cuvinte, nu a existat „Confucius spune” timp de trei zile întregi. 

Când Confucius a rupt în cele din urmă tăcerea, a spus: „Știu cum poate zbura o pasăre. Știu cum poate înota un pește. Dar nu știu cum a putut Laozi să se ridice și să zboare ca un dragon sublim, călare pe norii de pe cer.”

 

 

Înainte ca Laozi să plece din China, prin ceea ce se numea atunci Trecătoarea din Vest, și a nu mai fi văzut niciodată, și-a lăsat în urmă învățăturile, o carte formată din 5.000 de caractere chinezești, numită Tao De Ching, adică Cartea Virtuții și a Căii. Deși Laozi nu este înregistrat ca ar fi călătorit în Munții Wudang, Tao al lui a făcut asta.

 

Supraviețuind Revoluției Culturale

Taoismul a jucat un rol atât de central în cultura tradițională chinezească și se consideră că a devenit o țintă în timpul Revoluției Culturale a lui Mao Zedong (1966–1976). Ideologia materialistă, ultra-stângistă a Partidului Comunist Chinez nu a lăsat loc pentru Tao, Calea universului sau legea naturii.

În schimb, partidul a învățat generații de chinezi să „lupte împotriva cerului și a pământului”, pentru a-l cita pe Mao. În apogeul Revoluției Culturale, Gărzile Roșii ale lui Mao au ucis călugări și călugărițe taoiste, sau i-au forțat să se căsătorească, iar apoi i-au trimis în lagăre de muncă. Au ars cărțile sacre și au distrus templele taoiste de-a lungul și de-a latul Chinei.

Și-au propus, de asemenea, să distrugă templele istorice din Wudang.

Dar pe treptele de la intrarea unui templu, o călugăriță taoistă de 100 de ani, Li Chengyu, i-a salutat pe Gărzile Roșii. Își sigilase buzele cu lipici înainte de a se așeza pe treptele templului pentru a medita fără oprire câteva zile, ca o formă de protest nonviolent.

Gărzile Roșii au fost uimite de hotărârea ei și au cruțat-o. Templele din zonă au fost salvate, iar mai mulți taoiști au fost lăsați să rămână.

 

Pacea interioară

Fie că dumneavoastră căutați Tao, sau doar un loc liniștit pentru a vă regăsi liniștea, sau căutați doar peisaje spectaculoase, adăugarea Munților Wudang la lista dumneavoastră ar putea fi o idee bună.

Este o experiență profund spirituală să mergeți printre templele învăluite în nori, în timp ce bucle de fum de tămâie plutesc prin aer, steaguri de rugăciune colorate flutură în briza puternică a muntelui și formații de artiști marțiali efectuează mișcări lente și fluide înaintea unui fundal de munte care-ți taie respirația.

Dansul Taoist “Destiny” al lui Shen Yun din 2020 este plasat adânc în Munții Wudang, unde un maestru taoist își antrenează discipolii, iar un războinic face un salt de credință.