Peripețiile lui Maimuță în Palatul Dragonului
Eroii din vechime sunt de multe ori asemuiți cu armele lor nemaipomenite. Zeus cu fulgerul lui, Regele Arthur cu Excalibur, Thor cu ciocanul său și Regele Maimuță cu mărețul lui baston cunoscut și ca Ciomagul De Aur. Aceasta este povestea originii, sau a felului în care, Regele Maimuță a dobândit arma sa legendară.
După cum se povestește în “Călatorie spre Vest”, cu mult, mult timp în urmă, pe Muntele Florilor și al Fructelor se afla o stânca care nu era tocmai ca toate stâncile și care a absorbit esența Cerului și a Pământului. Într-o zi, stânca crăpă în bucăți din senin, iar dinăuntrul ei sări un maimuțoi. Acesta era curajos, isteț și îndrăzneț. Când l-au văzut maimuțele de rând, au fost atât de impresionate de puterile lui miraculoase încât l-au încoronat “Rege al Maimuțelor” și și-au petrecut zilele în ospețe și veselie.
Dar Maimuță era întristat și cuprins de angoasă. La ce bună această fericire temporară, când ceea ce o așteptă pe o maimuță este bătrânețea, boala și moartea? El a decis să se avânte în căutarea unor învațături adevărate despre cum să dobândească nemurirea.
Un maestru taoist l-a luat ca și discipol și l-a antrenat departe în adâncul munților. Acolo el a învățat arta zborului și abilitatea de a se tranforma în orice dorea. Când antrenamentul lui s-a terminat, el și-a luat bun rămas de la maestru și s-a întors acasă.
Odată ajuns înapoi pe Muntele Florilor și al Fructelor, îngrijorările Regelui Maimuță au început din nou să apară. Aptitudinile lui s-au îmbunătățit, dar nu avea nici o armă care să le fie pe măsură. Prietenii săi maimuță au încercat să-i găsească una: unul a propus o piatră, iar altul o banană mare. Dintr-o învălmășeală creată de cautarea după arme, o maimuță bătrână a pășit în față. Aceasta trăise sute de ani și știa tot ce ar fi de știut. Le-a povestit despre existența unui fantastic Palat al Dragonului care se afla pe fundul Mării Estice.
“Acolo” zise el, “Regele Dragon are multe bogății”. L-a auzul acestora, Regele Maimuță a urcat în al nouălea cer și fără întărziere și-a început călatoria.
În timpul acesta, la multe leghe sub apele mării, Regele Dragon și curtenii săi din neamul crustaceelor se bucurau de un banchet de mare finețe în interiorul palatului. Un grup de zâne ale apelor era în mijlocul spectacolului de dans când, generalul țestoasă Wu-gui - mâna dreaptă a Regelui Dragon - a pătruns furios în sală:
— Înălțimea Ta, un intrus..
Chiar în acel moment Regele Maimuță a țâșnit printre uși. L-a salut pe Regele Dragon și a spus:
— Hei Rege Dragon, cum merge? Oare mă poți ajuta? Vezi tu, îmi trebuie o armă, una nemaipomenită. Am auzit că tu ai avea exact ce am nevoie. Ce zici?
La urechile Regelui Dragon ajunseseră vorbe despre această maimuță fermecată. Poveștile spuneau cum că ar avea multe trucuri ascunse-n mănecă. Așa că nedorind nicio problemă, Regele Dragon le-a ordonat servitorilor să îi aducă câteva arme pe care Maimuță ar putea să le încerce.
Ușile de mărgean s-au deschis și Lordul Anghilă a intrat în sală cărând o suliță strălucitoare care cântărea mai bine de 2 tone. Regele Maimuță era cuprins de bucurie. El a apucat-o cu mâinile și, val-vârtej, a răsucit-o împrejur ca pe o baghetă. I-a părut prea ușoară și șubredă. Așa că a strâmbat din nas și i-a returnat-o Lordului Anghilă.
Următorul care a intrat a fost Lordul Crab, care cu ajutorul Contelui Crab, a târât înauntru o sabie uriașă care cântărea mai bine de 4 tone. Maimuță a ridicat-o cu ușurință și după ce a fluturat-o de cateva ori a decis că era mult prea ușoară.
Pe Regele Dragon l-au apucat transpirațiile sub apă. Așa că a ordonat să se aducă cea mai grea armă pe care o avea.
Ușile s-au dat la o parte și trei crustacee au intrat. Ele cărau o halebardă uriașă ce cântărea mai mult decăt celelate arme și care trimitea fiori pe fundul oceanului la fiecare pas. Maimuța s-a amuzat puțin pe seama lor, pretinzând că este prea grea ca să o ridice, iar apoi a aruncat-o în aer și a prins-o pe un deget ținând-o în balans doar pentru distracție.
— Astea sunt toate scobitori. Nu aveți ceva mai greu? A întrebat el.
Regele Dragon ajunsese la disperare atunci când soția lui s-a apropiat și i-a sugerat un stâlp mare de fier care se afla înăuntru vistieriei sale. Ea a spus că stâlpul a strălucit cu o lumină cerească câteva zile înainte și că poate era soarta ce spunea că ar trebui să-i fie încredințat maimuței. Regele Dragon a fost de acord și l-a luat pe Regele Maimuță să-i vadă vistieria.
Stâlpul uriaș se afla în cea mai îndepărtată curte a palatului. Pe o parte a acestuia se aflau gravate cuvintele “Bastonul cel Supus înconjurat cu aur”. Era lat cât un butoi și înalt de 6 metri. Acest stâlp era și, mai mult simbolic, responsabil de stabilitatea mării.
Ochii Regelui Maimuță s-au luminat când l-a văzut. El a încercat să-l ridice și a reușit, dar era prea greu de mânuit. “Hmm…e prea mare, mi-aș dori să fie mai mic…”
Nici măcar nu și-a terminat gândul, că prăjina s-a și micșorat până la marimea unei bâte ciobănești și a zburat în mâinile sale. Regele Maimuță era extaziat. El a început a-l roti și a-l învârti, cauzând mari curenți de apă în tot palatul. Regele Dragon și curtezanele sale aproape ca au fost măturați de pe locurile în care stăteau.
Fericit că și-a găsit arma perfectă, Maimuță s-a folosit de magie pentru a micșora și mai mult toiagul, de data asta pană la mărimea unui ac, după care l-a vârât după ureche, unde-l putea păstra până când ar fi avut nevoie de el în bătălie. I-a mulțumit în grabă Regelui Dragon și a luat drumul casei sale.
Regele Dragon, deși era ușurat că scăpase de oaspetele cu tot felul de pretenții, s-a întors spre generalul Wu-gui să-l cicălească pentru că a lăsat o maimuță neinvitată să intre în palat.
În timp ce aventura lui Maimuță a continuat, o ceată întreagă de creaturi au simțit furia Ciomagului de Aur – de la viitorii săi asociați, Râtanu și Nisip, până la servitori, monștri și demoni-scheleți. La urma urmei, cum altfel ai putea proteja un umil și neajutorat preot Buddhist într-o călatorie periculoasă?
Mini-drama dansantă Regele Maimuță și Palatul Dragonului interpretată de dansatorii Shen Yun în 2016, este bazată pe această poveste. Coregrafia acesteia este realizată de Gu Yuan și Yu Yue, iar muzica de Jing Xian.