Houyi și Chang'e Zeița Lunii

Legendele sunt ca nisipurile mișcătoare ale unui deșert - mereu schimbătoare, greu de înțeles. Această legendă nu este diferită și există multe versiuni.

Împăratul de Jad, conducătorul Cerului, a avut zece fii neascultători. Într-o zi, s-au transformat în zece sori, dogorind fără milă pământul de sus din ceruri. Incapabil să le oprească răutatea, Împăratul de Jad l-a chemat pe Houyi, un arcaș renumit pentru măiestria sa. Împăratul a poruncit nemuritorului să-i învețe pe fiii săi o lecție.

Houyi a coborât pe Pământ și a văzut suferința cu proprii ochi. Totul era carbonizat și lipsit de viață, iar oamenii erau în agonie. Plin de indignare îndreaptăţită, el a acționat. Scoțând o săgeată din tolba sa, a ţintit spre sori. Mai întâi a căzut unul, apoi altul. La final, nouă dintre fiii Împăratului de Jad au fost morți. Houyi a lăsat un singur soare în viață, pentru a da pământului lumină și căldură.

La auzul veștii, Împăratul de Jad s-a înfuriat. El i-a alungat din cer pe Houyi și pe frumoasa sa soție Chang’e, luându-le nemurirea. De acum, aceştia erau forțați să trăiască pe Pământ ca muritori obișnuiți.

Perechea a găsit viața umană grea și mizerabilă. Deși erou pentru omenire, Houyi avea o singură dorință: să evite moartea care aștepta toți muritorii, și să se întoarcă la cer împreună cu iubita sa soție. Ea, cel puțin, nu merita să sufere.

Din fericire, Houyi şi-a amintit că nemuritoarea Regină Mamă a Vestului, care trăia pe Pământ, avea o rezervă rară din elixirul nemuririi. Arcaşul, plin de speranţă, a plecat într-o călătorie dificilă pentru a-i cere ajutorul.

După nenumărate dificultăți, a ajuns în cele din urmă la palatul ei, de pe sacrul Munte Kunlun. Aflând despre situația lor, miloasa regină mamă i-a oferit lui Houyi două lucruri. Unul era elixirul; celălalt era un avertisment.

„A bea jumătate din elixir oferă viață veșnică. Întregul elixir, însă, va face ca unul să se înalțe la cer ca un nemuritor cu drepturi depline. "

Jumătate pentru el; jumătate pentru soția sa. Era tot ce Houyi ar fi putut spera.

Când Houyi s-a reîntâlnit cu Chang’e, ea a fost încântată de succesul lui. Totuși, în timp ce soțul ei se odihnea după călătorie, nu s-a putut abţine să nu arunce o privire spre elixirul pe care l-a adus. Dorinţa ei de a deveni nemuritoare a ispitit-o să bea întreaga poțiune. La puţin timp după, simți că membrele îşi pierd greutatea și începu să plutească pe cer, împotriva voinței sale.

Fiind o zeitate alungată, ea nu se mai putea întoarce la cer. Nici de Pământ nu se mai putea prinde, de asemenea. Neavând unde să meargă, Chang’e s-a abătut pe Luna pustie, unde și-a petrecut restul zilelor într-un palat singuratic, însoțită de un iepure alb. Ea a plâns cu amărăciune pentru soțul ei Houyi, care a fost condamnat să trăiască restul zilelor sale pe Pământ ca un om obișnuit.