Dinastia Ming

Primul împărat al dinastiei Ming, Ming Taizu, nu și-a început viața fiind destinat pentru regalitate. Născându-se ca un țăran chinez pe nume Zhu Yuanzhang, el și-a dorit în primă fază, viața de călugăr budist. Dar, pe măsură ce dinastia Yuan condusă de mongoli slăbea în mijlocul rivalităților interne, Zhu s-a alăturat unei rebeliuni în curs de dezvoltare și a ajuns în scurt timp să conducă o armată puternică.

În 1.368, la câțiva ani după ce forțele sale au cucerit Nanjing, Zhu s-a autoproclamat împărat și a fondat dinastia Ming, readucând domnia etniei Han în China. În următoarele două secole, influența regională și globală a Chinei a crescut, au fost scrise trei (dintre cele patru) mari romane clasice ale literaturii chineze, și au fost construite palatele magnifice ale Orașului Interzis.

Dinastia Ming a atins apogeul său în timpul domniei celui de-al treilea său împărat, Ming Chengzu (1.403-1.424). Acesta a mutat capitala de la Nanjing la Beijing, a excelat ca strateg militar, a construit Orașul Interzis, și a adus numeroase contribuții pentru explorarea globală și științele umaniste. Ming Chengzu a căpătat numele de Yongle, însemnând “fericire veșnică”. Acest titlu reflecta prosperitatea erei sale și realizările militare care rivalizau cu cele ale marilor dinastii Han și Tang.

Printre contribuțiile lui Ming Chengzu la cultura chineză a fost finalizarea Enciclopediei Yongle, un volum monumental care cuprindea subiecte de la astronomie și medicină la teoria yin-yang. Textul complet avea peste 3,7 miliarde de cuvinte, și conserva nenumărate lucrări antice, deși astăzi doar anumite porțiuni ale sale s-au păstrat.

Religia și filozofia erau o parte importantă a vieții în dinastia Ming. Taoismul a înflorit, în special în timpul domniei Împăratului Jiajing (1.521-1.567). Fiind un discipol pios și devotat al Școlii Taoiste, acesta a construit cele trei temple faimoase din Beijing: Templul Soarelui, Templul Pământului, și Templul Lunii.

Printre cele mai de durată contribuții ale epocii Ming au fost trei romane, scrise în dialect local, ale căror povești rămân unele dintre cele mai iubite părți ale literaturii chineze de astăzi: Romanța celor Trei Regate, Haiducii din Mlaștină și Călătorie spre Vest. Câteva dintre dansurile Shen Yun înfățișează episoade din aceste romane clasice, inclusiv aventurile Regelui Maimuță.

Trei personalități importante întruchipează realizările dinastiei Ming:

• Zheng He (1.371-1.433): Un amiral care a fost însărcinat de către împărat să exploreze oceanele Pacific și Indian. El a făcut șapte voiaje pe parcursul a 28 de ani, vizitând peste 30 de țări și ajungând până în estul Africii, Marea Roșie, iar unii istorici spun că a ajuns chiar și în America (cu câteva decenii înaintea lui Columb). Expedițiile sale au ajutat la promovarea comerțului internațional și la răspândirea culturii chineze.

• Li Shizhen (1.518-1.593): Un cunoscător de seamă al plantelor, acupuncturist, și doctor în medicină chineză, Li Shizhen a scris Compendium Materia Medica, cea mai detaliată carte medicală din medicina tradițională chineză, folosită încă și astăzi ca referință esențială.

• Wang Yangming (1.472-1.529): Un filozof-funcționar de stat din timpul domniei Împăratului Jiajing. Wang a promovat școala neo-confucianistă, care a crescut până a devenit o ramură majoră a filozofiei confucianiste.

După domnia împăratului Shenzong (1.573-1.620), dinastia Ming a început să intre în declin. Anii săi de final au fost afectați de corupție și conspirații ale funcționarilor eunuci. În 1.644, dinastia a luat sfârșit datorită unei rebeliuni a țăranilor, condusă de Li Zicheng și sinuciderea ulterioară a Împăratului Weizong.