O introducere în cultura tradițională chineză

Din vremurile antice, China a fost cunoscută ca “Imperiul Celest”. Aceasta nu se referă doar la puterea și poziția Chinei ca Regatul de Mijloc al Asiei de Est, ci cuprinde un înțeles mai profund, descriind un ținut în care lumea divină și cea muritoare co-existau în trecut. Se referă la credința că divinul, de-a lungul numeroaselor dinastii, a transmis o cultură bogată și abundentă poporului chinez. Cultura chineză este astfel cunoscută ca fiind “inspirată de divin” și este singura cultură din lume care are o istorie continuu înregistrată de 5.000 de ani. Aceasta a lăsat în urmă nenumărați clasici literari, documente istorice, relicve culturale și recorduri naționale, care îi reflectă domeniul său imens.

Cultura chineză se spune că a început odată cu Împăratul Galben, acum mai bine de 5.000 de ani. Acesta era un cultivator al Tao (numită și Calea) și se spunea că ar fi avut mare putere și înțelepciune. El și-a învățat supușii cum să trăiască în conformitate cu Calea cerească. Legendele antice chinezești vorbesc despre multe zeități care au transmis oamenilor elemente esențiale ale culturii. De exemplu, Cangjie a creat caracterele chinezești, Shennong a predat despre agricultură, iar Suiren a dezvăluit utilizarea focului.

Gândirea taoistă, considerată un izvor nesecat de cultură chineză, a fost sistematizată de înțeleptul Lao Tze acum mai bine de 2.500 de ani în cartea sa Dao De Jing (Tao Te Ching – Cartea Căii și a Virtuții n.t.). Cartea discută despre misterioasa Cale a universului, pe care el o numește Tao.

În anul 67 e.n., budismul a ajuns în China, venind din India antică. Concentrarea sa pe salvarea personală și meditație a avut un efect profund asupra culturii chineze, ajungând până în zilele noastre. În timpul dinastiei Tang (618 e.n. – 907 e.n.), practica religioasă a atins în China apogeul său, aceasta fiind o eră văzută adesea ca vârful civilizației chineze.

Sub influența acestor credințe, cultura chineză a generat un sistem de valori bogat și profund. Conceptele precum “omul și natura trebuie să fie în balanță”, “respectă cerul pentru a cunoaște destinul cuiva”, și cele cinci virtuți cardinale ale: benevolenței, dreptății, proprietății, înțelepciunii și loialității (ren yi li zhi xin) sunt toate produsul învățăturilor acestor trei religii - budism, taoism, confucianism. Aceste principii s-au regăsit mereu în istoria îndelungată de 5.000 de ani, a Chinei.