Continua descoperire – o aventură islandeză

Ceea ce m-a ademenit să vizitez Islanda nu a fost vreo fotografie, vreo carte sau vreun film. A fost o simplă ceașcă de skyr, tradiționalul iaurt islandez.

Iubesc călătoriile, deoarece cu cât călătoresc mai mult, cu atât mai multe lucruri aflu despre mine și cu atât mai puternică devin. Atunci când am spus prietenilor mei că doresc să merg în Islanda în concediu, aceștia au fost sceptici și s-au gândit că sunt stranie pentru că doresc să vizitez o insulă de gheață. Aceasta este prima greșeală pe care cineva o poate face la adresa Islandei. În contrast cu numele său, țara Islandei este plină de lacuri albastre-cristaline, de munți impozanți și de cascade maiestuoase. Iar după prima savurare de skyr, am știut că Islanda mi-a câştigat inima.

În calitate de membră a Shen Yun, am obținut cea mai mare oportunitate de a călători pretutindeni. În cei opt ani de când sunt împreună cu compania, Shen Yun m-a luat pe cinci continente, în peste 15 țări și în peste 100 de orașe. Dar călătoriile nu mă obosesc niciodată, și de fiecare dată insist să întreprind propriile mele călătorii în pauze după fiecare turneu sezonier.

Anul acesta, împreună cu mama mea, am pornit către Islanda fără vreun grup turistic și fără vreun itinerar planificat. Am fost conduse de dorința mea de a explora și am fost înarmate numai cu un ghid turistic Lonely Planet, un GPS și cu o hartă a drumurilor.

Surprize: vremea, drumurile, excursiile

Înaintea zborului, am studiat ghidul turistic din scoarță în scoarță, pentru informații utile. Totuși, la sosire am realizat că cunoștințele pe care le acumulasem nu cuprindeau întreaga țară. Nici pe departe. Unul dintre primele lucruri pe care le-am aflat după ce am părăsit avionul a fost acela că Mama Natură guverna insula. Nu eram pregătită pentru vremea care se schimba la fiecare 10 – 15 minute. Într-un moment torentele păreau că nu se mai sfârșesc, apoi devenea însorit și cald, iar când tocmai descheiai nasturii jachetei, o rafală de vânt nordic venea pentru a te îngheța zdravăn. Lecția însuşită: există multe lucruri în viață pe care nu le putem controla, iar noi ar trebui să fim flexibili și răbdători.

Având acest motto în minte, ne-am propus să vedem țara. Într-o zi în timpul călătoriei rutiere, împreună cu mama ne-am decis să urmăm un drum de pietriș pe munte. Atât harta cât și GPS-ul indicau că era o scurtătură, și fiind ingenioasă, am îndemnat-o pe mama mea să continue să conducă pe drumul șerpuitor periculos. Spre îngrijorarea mea crescândă, calea devenea tot mai abruptă și mai greu de urcat. Simțeam cum crește tensiunea pe scaunul șoferului de lângă mine și am început să mă tem că mama mea va dezvolta artrită în degete, deoarece strângea volanul prea tare. 

Nu am reuşit să ajungem pe cealaltă parte.

Nu, nu am căzut de pe peretele înalt de 800 de metri. Eram aproape de vârf, când un strato-vulcan de 700.000 de ani, numit Snæfellsjökull, ne-a oprit. În acest punct, am văzut pretutindeni semne roșii și galbene „Pericol! Impracticabil!” Mama mea m-a privit, iar eu m-am micșorat în scaunul meu, admițând înfrângerea. „Hehe... Cred că ar trebui să ne întoarcem?”

Ulterior, am aflat că traseul nordic pe care l-am urmat – Traseul F570, pentru toți cei care nu doresc să calce pe urmele noastre – este un traseu cu făgașe exasperante în comparație cu traseul normal de pe partea sudică pe care îl abordează grupurile turistice și alți oameni rezonabili. De asemenea, drumul era în continuare închis în acest sezon, deoarece gheața încă nu se topise. Așa cum am descoperit ulterior, înainte de a planifica o excursie, verificați website-ul (www.road.is) cu informațiile rutiere ale Islandei, pentru a vă asigura că rutele dumneavoastră sunt deschise.

Cu o altă ocazie, am fost forțate să ne întoarcem, atunci când un râu al cărui nivel creștea, a inundat o parte din drumul cu pietriș. Acest râu nu era indicat pe GPS. Probabil că a luat naștere dintr-un ghețar care se topea în apropiere. Nevăzând nici o altă cale de avansare, ne-am decis să schimbăm traseul. Și în decurs de doar câteva minute am ajuns la o cascadă uluitoare. Exista chiar o mică terasă pe care te puteai coborî dacă doreai cu adevărat să te apropii de apă. Stând pe terasă, am realizat că deși am dat peste împrejurări aparent frustrante, ne-am adaptat și am fost răsplătite cu o priveliște uluitoare. Raportând acest incident la viața mea cotidiană, este ca și cum ai rămâne pozitiv și ai accepta când apar problemele, iar drept rezultat, ai primi ceva într-un mod neașteptat.

Pe terasa cascadei Thorufoss pe care am ajuns printr-un noroc. 

În continuare, am dorit să vizităm Glymur, cea de-a doua cascadă a Islandei ca înălțime. Închipuiți-vă, ne-am confruntat cu o nouă surpriză. După ce am mers pe jos timp de o oră, ne-am oprit pentru a discuta cu un domn mai în vârstă. Acesta ne-a lăsat să ne confruntăm cu o veste șocantă: pentru a vedea Glymur, trebuie să înfruntați un râu înfricoșător. Atunci când am ajuns la râul menționat, acolo erau deja oameni care se găseau în mijlocul provocărilor. Am urmărit cu emoție și admirație cum se țineau de un cablu de susținere pentru a traversa pe cealaltă parte.

Am fi încercat, dar nu aveam echipamentul pe care-l aveau ei. Astfel am renunțat la dorința mea pentru Glymur și mi-am început lungul marș înapoi către mașină, consolându-mă cu faptul că, deși nu am reușit să văd mărețele cascade, am reușit să ne bucurăm de o drumeție înălțătoare prin munții magici ai Islandei. Oare câți oameni din această lume au mai avut această plăcere? Dar dacă ar fi să revin vreodată în Islanda, cu siguranță că voi ajunge la Glymur echipată.

În ciuda dificultăţilor anterioare, am ajuns în vârful unui vulcan adevărat. Stând în vârful Grábrók-ului și privind peisajul montan, m-am simțit incredibil de mică, iar multe din dificultățile vieții păreau că dintr-o dată nu mai sunt atât de anevoioase. În Shen Yun avem un dicton preferat, care provine dintr-un proverb tradițional chinez: „Atunci, când într-un conflict faci un pas înapoi, vei constata că mările și cerurile sunt fără margini. (退一步海闊天空).” Lucru foarte adevărat. Și acolo, pe acel vârf măreț, am încercat să salvez în memoria mea pentru totdeauna viziunea care îmi tăia respirația, pentru a-mi aminti de dicton.

Indulgențele nordice

Deoarece mama mea adoră izvoarele calde, le căutam mereu pe toată durata călătoriei noastre. Islanda este cunoscută pentru căzile sale mici cu apă mătăsoasă încălzită geotermal. Ele sunt de fapt denumite „vase fierbinți”. În timpul călătoriei de nouă zile, am reușit să găsim șase căzi diferite în care să ne încălzim. Am experimentat piscine încălzite de mărime olimpică la centrele de înot, izvoare naturale care s-au format în anii 1800 și pe cele de lux, atractive din punct de vedere turistic.  

Băile noastre favorite au fost Băile Geotermale Laugarvatn Fontana. Dispun de trei băi cu aburi geotermale, trei temperaturi diferite ale căzilor și o saună uscată în stil finlandez. Se află de asemenea aproape de un lac, astfel că după baia fierbinte te poți scufunda temerar în apele înghețate. Se presupune că aceasta eliberează de stres și îmbunătățește circulația sanguină.

Toate aceste aventuri necesită desigur o bună alimentare. În timpul călătoriilor noastre, am ajuns să degustăm diferite tipuri de fructe de mare. Nu sunt o mare iubitoare a fructelor de mare, dar varietatea islandeză m-a câștigat. Am încercat şi pylsa, hot dog islandez, care este preparat cu un miel organic natural islandez crescut în mediul rural.

Pylsa, hot dog-ul islandez clasic, cu sos remulad din muștar brun dulce (pylsusinnep) și cu ceapă prăjită crocantă.

Oricum, îmi cer scuze de la toți gurmanzii de acolo; nu am încercat papagalul scufundător, balena, infamul hákarl (carnea de rechin putred) sau svið (craniu de oaie prăjită). De luat aminte: am auzit că balena și papagalul scufundător nu sunt rele. Dar ferește-te de hákarl. Un referent a descris-o ca fiind letală.

Călătorii minunate

Datorită programului comprimat, atunci când călătoresc cu Shen Yun, nu este posibil să vizitez obiective turistice după pofta inimii, dar ceea ce experimentez este mai prețios decât orice am întâlnit vreodată pe cont propriu; ajungem să susținem spectacole în locuri distinse, să ne întâlnim și să lucrăm cu oameni din întreaga lume și să experimentăm multe lucruri remarcabile. Nu numai că obțin abilități valoroase, dar în plus îmi descopăr potenţialul și cum pot deveni o persoană mai fermă. Turneele cu Shen Yun mi-au crescut toleranța și mi-au extins perspectiva asupra vieții. Dacă aș fi făcut excursia în Islanda cu câțiva ani mai devreme, sunt sigură că nu aș fi tratat cu aceeaşi stare de spirit dificultățile cu care ne-am confruntat.

Experiențele din Islanda au avut un impact asupra mea într-un mod aparte. Natura magnifică, atmosfera netulburată și experiențele inefabile pot face lucruri magice într-o persoană. Dar deîndată ce începe noul sezon de spectacole, realizez că nu e nevoie să fiu pe vârful muntelui sau să privesc peste ocean pentru a mă simți inspirată. De fiecare dată când se ridică cortina și gongul este bătut (de către mine), mă cuprinde un sentiment similar chiar mai semnificativ. Călătorim pretutindeni pentru a aduce audienței noastre mesaje de curaj și de speranță. Dar în cadrul turneului și chiar în timpul fiecărui spectacol constat că descopăr mereu o nouă inspirație.

Fiecare sezon nou mă emoționează și mă face dornică să întâmpin surprizele, lecțiile și recompensele pe care le va aduce. Și știu că auditoriul va descoperi de asemenea aceste lucruri frumoase în spectacolul nostru.